basilicále sfp vz vasilicale

basilicále s.f. pl. v. vasilicale.

*basilicále V. vasilicale.

vasilicale sfp [At: (a. 1817) URICARIUL IV, 302/20 / V: (rar) ba~, bazi~ / E: ngr [τὰ] βαριλικά (pll βαριλικός)] Corp de legi și dispoziții juridice din dreptul bizantin, alcătuite după legislația din timpul împăratului Iustinian și folosite, cu unele adaptări, și în țările române.

Bazilicale f. pl. V. Vasilicale.

vasilicále f. pl. (ngr. vasiliká). O compilațiune grecească a dreptuluĭ roman, începută de împăratu Vasile (Basiliŭ) și terminată de Leon Filosofu (870-893). Vasilicalele aŭ fost în vigoare la noĭ pînă la publicarea codurilor luĭ Caragea și Calimah (1817). – Fals basilicale (că nu e cuv. vgr. Cp. cu biserică).