BASCĂ s. f. v. basc².

bască² sf [At: PSALT. SCH. 220 / E: alb baske] (Înv) Lână tunsă de pe oaie.

bască³ sf [At: I. CR. II, 13 / E: nct] Albie găurită la mijloc.

bască¹ sf [At: DEX² / V: basc sn / E: fr [beret] basque] Beretă cu marginile îndoite înăuntru.

báscă² s.f. (înv.) Lînă tunsă de pe oi. • /cuv. autoh.; cf. alb. baske.

báscă¹ s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. • pl. băști. și basc s.n. /<fr. [beret] basque.

*BASCĂ² sf. 👕 Partea unei bluze de la cingătoare în jos, poalele unei talii sau jachete femeiești [fr. basque].

BASCĂ¹ sf. 🐑 Toată lîna de pe o oaie: destinge-va ca ploaia spre ~ (PS.-SCH.) [comp. alb. baškă].

BASCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s. n.] – Din fr. [beret] basque.

BASCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. O dată cu zorii, pe șesul întins, O tînără fată s-arată, Cosițele negre cu grijă le-a prins Sub bască, ștrengara de fată. FRUNZĂ, S. 18. Își potrivi pe cap basca de vînător. CAMILAR, N. II 143. – Variantă: basc, bascuri (CONTEMPORANUL, S. II, 1948, n-. 108, 3/3), s. n.

BASCĂ, băști, s. f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: basc s. n.] – Fr. [beret] basque.

BASCĂ s.f. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Pl. băști, var. basc s.n. / < fr. (beret) basque].

BASCĂ s. f. beretă cu marginile îndoite înăuntru. (< fr. /beret/ basque)

BASCĂ băști f. Acoperământ pentru cap, confecționat dintr-un material moale, de obicei din lână, având formă rotundă și plată, cu marginile îndoite înăuntru; beretă. [G.-D. băștii] /<fr. basque

*2) báscă f., pl. baște și băștĭ (fr. bérret basque, beretă bască, cum poartă Bașciĭ, un popor din Pirineĭ). Nou nume al bereteĭ după războĭu mondial.

1) báscă f., pl. baște (alb. báskă, a.i.) P.s. S. Lîna pe care o poartă o oaĭe.

BASC², bascuri, s. n. Beretă cu marginile îndoite înăuntru. [Var.: bască (pl. băști) s. f.] – Din fr. [beret] basque.

BASC³ s. n. v. bască.

BASC⁴, -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Țara Bascilor, regiune situată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1), privitor la basci. ♦ (Substantivat, f.) Limba izolată neindo-europeană, vorbită de basci. – Din fr. basque.

basc¹ sn vz bască

basc², ~ă [At: V. ROM. octombrie 1934, p. 19 / Pl: ~sci, ~sce, ~uri, băști / E: fr basque] 1-2 smf, a (Persoană) care aparține unei populații din Pirineii occidentali, în Franța și în Spania. 3-4 a Care aparține (sau este caracteristic) bascilor (1).

basc³ s.n. v. bască¹.

basc², -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. Persoană care face parte din populația de bază a Țării Bascilor sau este originară de acolo; (la pl. m.) populație preindo-europeană care s-a format, care locuiește în Țara Bascilor. 2 adj. Care aparține Țării Bascilor sau bascilor, care se referă la Țara Bascilor sau la basci; care este originar din Țara Bascilor. ◆ (subst. f.) Limba izolată neindo-europeană, probabil rămășiță a unui grup de limbi mediteraneene preindo-europene, vorbită de basci. • pl. -ci, -ce. /<fr. basque; cf. nm. pr. Țara Bascilor, regiune aflată pe ambele versante ale munților Pirinei, în Spania și Franța, azi comunitate autonomă în Spania.

BASC², -Ă, basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară din Țara Bascilor, regiune așezată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor² (1), privitor la basci². – Din fr. basque.

BASC², -Ă, basci, -e, adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor³. Limba bască.

BASC³, -Ă, basci, -e, s. m. și f. Persoană aparținînd unei populații care locuiește în Pirineii occidentali (în Franța și în Spania) și de-a lungul țărmului învecinat al oceanului.

BASC², -Ă, basci, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținînd unei populații care locuiește în Pirineii occidentali. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1). – Fr. basque.

BASC s.n. 1. V. bască. 2. Parte a unei rochii, care, pornind din talie, acoperă șoldurile. [< fr. basque < it. basca]

BASC², -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Pirinei. ◊ (s. f.) limbă aglutinantă vorbită de basci. (< fr. basque)

bască¹ (lâna tunsă de pe o oaie; bluză; vestă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

bască² (limbă) s. f., g.-d. art. bascei

bască² (albie, lâna tunsă de pe o oaie, bluză, vestă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

bască¹ (beretă) v. basc²

bască³ (limbă) s. f., g.-d. art. bascei

bască (beretă) s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

bască (limba) s. f., g.-d. art. bascei

bască, pl. băști

bască, băști.

basc² (nume etnic) adj. m., s. m., pl. basci; adj. f., s. f. bască, pl. basce

!basc¹ (beretă; parte a unei jachete/fuste) s. n., pl. bascuri

basc² / bască¹ (beretă) s. n. / s. f., pl. bascuri / băști

basc¹ (nume etnic) adj. m., s. m., pl. basci; adj. f., s. f. bască, pl. basce

basc (persoană) s. m., adj. m., pl. basci; f. sg. bască, g.-d. art. bascei, pl. basce

băști (v. bască)

BASCĂ s. beretă. (Poartă ~ pe-o ureche.)

BASCĂ s. beretă. (Poartă ~ pe-o ureche.)

basc (-că), adj. – Din Țara Bascilor. Fr. basque. – Der. bască, s. f. (beretă). S-a spus înainte și bască (< fr. basque) pentru „fustă lungă”; cuvîntul a ieșit din uz o dată cu moda. Același lucru se poate spune despre baschină, din fr. basquine.

BASCĂ s. f. (cf. fr. basque): limbă preistorică a vechilor iberi vorbită de basci în Țara Bascilor (la granița dintre Franța și Spania, în ambele părți ale Pirineilor) – aproape de un milion de oameni (dintre aceștia, peste 900 de mii sunt în Spania, iar restul în Franța), la care se adaugă câteva mii în SUA. Cele mai vechi atestări de limbă b. sunt unele toponimice din secolul al VIII-lea. Texte literare au apărut abia în secolul al XVI-lea. Lucrările de literatură din secolul al XIX-lea dovedesc marea bogăție a folclorului basc. Structura limbii b. este deosebită de aceea a limbilor indo-europene: este o limbă aglutinantă, cu unele elemente flexionare și polisintetice. Vocabularul limbii b. a suferit puternica influență romanică, germanică și arabă, iar structura ei gramaticală este complicată (motiv pentru care se învață foarte greu și pentru care bascii sunt mândri).

BASC, -Ă adj. (cf. fr. basque): în sintagma limbă bască (v.).

Bască, v. Baș 5.

bască, s. f. sg. arest; pușcărie; închisoare.

să-ți bați copiii / copiii cu basca / copiii cu ziarul ud / copiii și nevasta expr. folosită ca hiperbolă într-o descriere