12 definiții pentru basculator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv folosit la descărcarea prin basculare a vagoanelor, a autocamioanelor etc.; culbutor (1). – Bascula + suf. -tor (după fr. basculeur).

basculator sn [At: LTR / Pl: ~oare / E: bascula + -ator] Dispozitiv care servește la basculare.

BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv care servește la răsturnarea unui vas sau a unui vagonet, cu scopul de a-l goli de conținut; culbutor. – Bascula + suf. -tor (după fr. basculeur).

BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv care servește la răsturnarea unui vas sau a unui vagonet, cu scopul de a-l goli de conținut.

BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv care servește la răsturnarea unui vas sau a unui vagonet, cu scopul de a-l goli de conținut. – Din bascula + suf. -tor (după fr. basculeur).

BASCULATÓR s.n. Dispozitiv mecanic care servește la răsturnarea unei lăzi sau a unui vagonet pentru a-i goli conținutul. [< bascula + -tor, după fr. basculeur].

BASCULATÓR s. n. dispozitiv mecanic pentru descărcarea prin basculare a unui autocamion, vagonet etc. (după fr. basculeur)

BASCULATÓR ~oáre n. tehn. Instalație mecanică, servind la înclinarea unor recipiente sau vehicule încărcate, mai ales, cu materiale friabile, în vederea descărcării lor. /basculă + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

basculatór s. n., pl. basculatoáre

basculatór s. n., pl. basculatoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BASCULATÓR s. (TEHN.) culbutor, răsturnător.

BASCULATOR s. (TEHN.) culbutor.

Intrare: basculator
basculator substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • basculator
  • basculatorul
  • basculatoru‑
plural
  • basculatoare
  • basculatoarele
genitiv-dativ singular
  • basculator
  • basculatorului
plural
  • basculatoare
  • basculatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

basculator

etimologie:

  • Bascula + sufix -tor
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • surse: DEX '09 DEX '98 DN