20 de intrări

130 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) într-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

bas sm [At: MARIAN, Î. 218 / Pl: bași / E: fr basse] 1 (Muz) Voce bărbătească adâncă și groasă. 2 (Muz; pex) Bărbat care are o astfel de voce. 3 Muzicant care cântă partea de bas (1). 4 Partitură pentru bas (1). 5 (Îs) Voce de – prim Voce de bariton (1).

bas s.n., s.m. (muz.) 1 s.n. Registrul cel mai de jos al vocii bărbătești. ◆ Sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2 s.m. Cîntăreț a cărui voce se plasează în acest registru. ◇ Bas-bariton = bas cu calități vocale de bariton. 3 s.n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului într-un cor. • pl. n. -uri, m. -și. /<it. basso, fr. basse.

BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. sg. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) într-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

BAS, (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. (Numai la sg. n.) Registrul cel mai jos al vocii bărbătești, voce aptă să cînte partea cea mai profundă, mai gravă dintr-o bucată muzicală. 2. Cîntăreț a cărui voce e aptă să cînte partea cea mai profundă, mai gravă dintr-o bucată muzicală. Bine-ați venit la noi, a rostit cu voce adîncă de bas pescarul. SADOVEANU, N. F. 125. 3. Instrument de alamă care produce numai sunete joase și care are, în orchestră, un rol analog cu acela al basului (2) într-un cor.

BAS, (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. (La sg. n.) Registrul cel mai jos al vocii bărbătești. 2. Cîntăreț a cărui voce e aptă să cînte partea cea mai profundă, ca registru, dintr-o bucată muzicală. 3. Instrument de alamă care are în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) într-un cor. – It. basso (fr. basse).

BAS s.m. 1. Registrul cu sunetele cele mai grave ale vocii bărbătești. 2. Cântăreț cu voce de bas (1). ◊ Bas-bariton = bas cu calități vocale de bariton. // s.n. Instrument muzical de alamă care produce sunetele cele mai joase. [Pl. bași, basuri. / cf. it. basso, fr. basse].

BAS I. s. m. cântăreț cu voce de bas (II, 1). II. s. n. 1. vocea bărbătească cea mai gravă. 2. instrument de suflat de alamă care produce sunetele cele mai grave. (< it. basso, fr. basse)

BAS2 ~și m. Cântăreț care are vocea în registru grav. /<it. basso, fr. basse

BAS1 ~uri n. 1) Voce de bărbat cu registru grav. 2) Instrument muzical, al cărui registru într-o orchestră corespunde acestui fel de voce. /<it. basso, fr. basse

bas n. 1. partea unei bucăți muzicale în care nu s’aud decât sunete grave; 2. persoana care cântă părțile de bas; 3. violoncel și artistul care cântă cu violoncelul.

*bas n., pl. urĭ (fr. basse). Muz. Vocea cea maĭ groasă, maĭ joasă. Partea uneĭ bucăți muzicale din care se cîntă numaĭ notele joase. Cea maĭ mare trompetă a fanfareĭ. – (Uniĭ zic așa și contrabasuluĭ). S.m., pl. bașĭ. Persoană care cîntă părțile de bas.

BAȘ2 adv. (Reg.) Chiar, tocmai. – Din sb. baš.

BAȘ1- (Înv.) Element de compunere având sensul de „principal, cu gradul cel mai înalt”, izolat din cuvinte turcești care denumeau funcții sau ranguri (baș-aga, baș-caimacam etc.) și folosit uneori la formarea de substantive. – Din tc. baș.

BAȘ1- (Înv.) Element de compunere având sensul de „principal, cu gradul cel mai înalt”, izolat din cuvinte turcești care denumeau funcții sau ranguri (baș-aga, baș-caimacam etc.) și folosit uneori la formarea de substantive. – Din tc. baș.

BAȘ3, bași, s. m. (Înv.) 1. Căpetenie. 2. Staroste al unei bresle de meseriași sau de negustori. – Din tc. baș.

BAȘ-AGÁ, baș-agale, s. m. Comandant al unui detașament din armata otomană. – Din tc. bașağa.[1]

  1. Conform DOOM2 și formei de plural, este s. f. gall

BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Înv.) Cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare. – Baș1 + boier.

BAȘ-BULUCBÁȘ, baș-bulucbași, s. m. Căpetenia bulucbașilor. – Din tc. bașbölükbașı.

BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor. – Din tc. baș kaymakam.

BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor. – Din tc. baș kaymakam.

BAȘ-CIOHODÁR, baș-ciohodari, s. m. (Înv.) Întâiul ciohodar. – Din tc. baș çuhadar.

BAȘ-CIOHODÁR, baș-ciohodari, s. m. (Înv.) Întâiul ciohodar. – Din tc. baș çuhadar.

BĂȘÍ, bășesc, vb. IV. Refl. și intranz. A elimina gaze intestinale prin anus. – Lat. vissire.

BULUCBÁȘĂ, bulucbași, s. m. Comandant de buluc (2). – Din tc. bölük bașı.

baș1 av [At: ȘEZ. I, 275/23 / E: srb baș] Tocmai.

baș3- [At: DA ms / E: tc baș] 1-2 (Iuz) Element de compunere cu sensul de „principal” sau „cu gradul cel mai înalt” folosit la formarea unor substantive care desemnau titluri, funcții sau ranguri. 3 (Înv; fam; gmț) Element de compunere pentru formarea unor substantive, cu sensul de „cel mai bun”, „în cel mai înalt grad”, „peste măsură de”.

baș2 sm [At: URICARIUL XIV, 190 / Pl: ~i / E: tc baş ] 1 (Nob) Cap. 2 Căpetenie. 3-4 Staroste al unei bresle (de negustori sau) de meseriași. 5 (Îvp; îs) Cocoș - Cocoș năzdrăvan. 6 (Mar; rar) Capătul din față al bărcii. 7 (Cmr; pop) Ceea ce se lasă schimbătorului pentru schimbatul unei monede. 8 (Pex) Spor.

baș-aga sm [At: E. VĂCĂRESCU, ap. ȘIO / Pl: baș-agale / E: tc başaga] (Tcî) 1-3 (Persoană cu) rangul de (întâiul eununc al haremului sultanului). 4-6 (Îppl) (Persoană cu) rangul de (primul căpitan comandant al unui detașament de turci).

baș-boiér sm [At: (a. 1763) ap. ȘIO / Pl: baș-boieri / E: baș + boier] 1-6 (Persoană cu) rangul de (prim boier al țării și, în acelaș timp, prezident al Divanului, după domn sau chiar guvernator provizoriu ori caimacam al țării).

baș-caimacám sm [At: KOGĂLNICEANU ap. ȘIO / V: -an / Pl: ~i / E: baș + caimacam] 1-3 (Persoană cu) (rangul de) cel dintâi dintre caimacami.

baș-caimacán sn vz baș-caimacam

baș-ciohodár sm [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 298/8 / V: (rar) ~-ciuhodar / Pl: ~i / E: baș + ciohodar] 1-3 (Persoană cu) (rangul de) prim ciohodar sau camerier al sultanului. 4-7 (La noi) (Persoană cu) (rangul de) întâiul cămăraș al domnului, cu diferite funcții administrative.

baș-rachiu sn [At: TEODORESCU, P. P. 540 / V: ~a-~ / E: baș + rachiu] (Gmț; csnp) Rachiu vechi și bun.

baș-răzéș sm [At: ALECSANDRI, T. 257 / Pl: ~i / E: baș + răzeș] (Gmț; csnp) Răzeș bătrân.

bașa-rachiu sn vz baș-rachiu

băși vr [At: ANON. CAR. / V: (reg) beși / Pzi: (p. 1) băs și (rar) -șesc, (p. 2) beși, (p. 3) bese / E: ml vissire] (Pfm) A elimina gaz intestinal prin anus.

bulucbașă sm [At: M. COSTIN, ap. ȘIO / V: biulucbaș, biu~, ~leb~, ~lib~, ~liucbaș, ~liucb~, ~lubaș, ~lub~, ~aș, ~lugbaș, ~lugb~ / E: tc buluk-bašy] 1 Comandant al unui buluc (1) format din o sută de arnăuți sau de seimeni. 2 Rangul militar de bulucbașă (1). 3 (Îf ~lib~, ~leb~, ~lub~) Șef al unei comunități de țigani Si: bulibașă (1). 4 Rangul de bulucbașă (3) Si: bulibașă (2), bulibășie (1). corectată

baș2 adv. (reg.) Chiar, tocmai. Așa-i fata de frumoasă, Frumoasă e baș ca noaptea (POP.). • /<srb. baš.

baș1- Elem. de compunere „principal”, „cu gradul cel mai înalt”, „de frunte”. • /<tc. baș.

baș3 s.m. 1 (înv.) Căpetenie. 2 (înv.) Staroste al unei bresle de meseriași sau de negustori. 3 (mar.; reg.) Capătul din față al bărcii. • pl. -i. /<tc. baș.

baș-agá s.m. (milit.; în Ev. Med.) Comandant al unui detașament din armata otomană. • pl. -ale. /<tc. bașaǧa.

baș-boiér s.m. (în Ev. Med., în Țările Rom.) Persoană care avea rangul de cel mai de seamă boier al țării; ext. boier mare. Baș-boierul purta hanger la brîu (GHICA). • pl. -i. /baș1- + boier.

baș-bulucbáș s.m. (milit.; în Ev. Med.) Căpetenie a bulucbașilor, care, ca șef al gărzii domnești, supraveghea închisoarea curții. • pl. -i. /<tc. bașbölükbași.

baș-caimacám s.m. Șeful caimacanilor. • pl. -i. și baș-caimacán s.m. /<tc. baș kaymakam.

baș-ciohodár s.m. 1 (în Ev. Med., în Imperiul Otoman) Prim-camerier al sultanului. 2 (în Ev. Med., în Țările Române) Prim cămăraș al domnului (cu diferite funcții administrative). • pl. -i. și baș-ciuhodár s.m. /<tc. baș çuhadar.

baș-răzéș s.m. (înv.) Răzeș de frunte. Eu sînt Harță, baș-răzăș, Cunoscut tocmai prin leș (ALECS.). • pl. -i. /baș1- + răzeș.

băși vb. IV. refl., intr. (pop.) A elimina gaze intestinale prin anus. • prez.ind. -esc. și beși vb. IV. /lat. vĭssīre.

BAȘ2, adv. (Reg.) Chiar, tocmai. – Din scr. baš.

BAȘ-AGÁ, baș-agale, s. m. Comandant al unui detașament din armata otomană. – Din tc. bașağa.

BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Înv.) Cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare. – Baș1+Boier.

BAȘ-BULUCBÁȘ, baș-bulucbași, s. m. Căpetenia bulucbașilor. – Din tc. bașbölükbași.

BULUCBÁȘĂ, bulucbași, s. m. (Înv.) Comandant de buluc (2). – Din tc. bölükbașı.

BAȘ2 adv. (Ban.) Chiar, tocmai, taman. Așa-i fata de frumoasă, Frumoasă e baș ca noaptea. BIBICESCU, P. P. 304. Cînd te văd, bade, la lună, Inima nu mi-i baș bună. HODOȘ, P. P. 113. Frunză-n meri, frunză sub peri, Pe mine mă cer doi veri; Nu mă cer baș de demult. HODOȘ, P. P. 117.

BAȘ1- (Învechit) Element de compunere intrat în limbă prin cuvinte turcești care denumesc funcții sau ranguri, ca: baș-aga, baș-bulucbaș, baș-ceauș etc., în care are sensul de «căpetenie», «șef» și folosit în romînește cu sensul de «cel mai înalt». «cel mai de frunte», la formarea unor substantive ca: baș-boier, baș-răzeș etc. V. arhi-.

BAȘ-AGÁ, baș-agale, s. n. (Învechit și popular; rar la pl.) Ofițer în armata otomană. Da-n caic cine era? Era căpitan-pașa, Baș-agaua turcilor. ALECSANDRI, P. P. 124.

BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Învechit) Cel dintîi, cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare, boier de frunte. Baș-boierul purta hanger la brîu. GHICA, S. 501.

BAȘ-BULUCBÁȘ, baș-bulucbași, s. m. (Învechit) Căpetenia bulucbașilor, care, ca șef al gărzii domnești, supraveghea închisoarea curții. Acesta-i fratele lui Potcoavă! Frumos cap va primi baș-bulucbaș de la Galata! SADOVEANU, N. P. 200.

BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. (Învechit și popular) Cel dintîi dintre caimacami. (Atestat în forma baș-caimacan) Mulțămim, agalelor Și baș-caimacanilor. TEODORESCU, P. P. 563. – Variantă: baș-caimacán s. m.

BAȘ-CAIMACÁN s. m. v. Baș-caimacam.

BAȘ-CIOHODÁR, baș-ciohodari, s. m. (Învechit) Întîiul cămăraș al domnului, avînd sub porunca sa pe ceilalți ciohodari. Grigorie Ghica pornește pe baș-ciohodar Măciucă, care și aduce la curte pe Bărbucică, îl trîntește la pămînt și din poruncă domnească îi trage o falangă, apoi îl trimite surghiun la mănăstire. GHICA, S. 46. Poftisem la masă pe vărul Bufte... care a fost baș-ciohodar la domnul Ioniță Sturza-vodă. ALECSANDRI, T. I 239.

BAȘ-RĂZẮȘ s. m. v. baș-răzeș.

BAȘ-RĂZÉȘ, baș-răzeși, s. m. (Învechit) Răzeș de frunte. (Atestat în forma baș-răzăș) Eu sînt Harță, baș- răzăș, Cunoscut tocmai prin leș. ALECSANDRI, T. 257. – Variantă: (Mold.) baș-răzắș s. m.

BULUCBÁȘĂ, bulucbași, s. m. (Învechit) Comandant de buluc (2). V. sutaș, hotnog. Hotnogii, sutașii și bulucbașii, cum s-au numit mai tîrziu, comandau o sută, iar chihăii... erau peste zece ostași. BĂLCESCU, O. I 118.

BAȘ2 adv. (Reg.) Chiar, întocmai. – Sb. baš (< tc.).

BAȘ1- (Înv.) Element de compunere întrat în limbă prin cuvintele turcești care denumesc funcții sau ranguri ca: baș-aga, baș-caimacam etc. și folosit în românește cu sensul de „cel mai înalt”, „cel mai de frunte”, la formarea unor substantive ca: baș-boier, baș-răzeș etc. – Tc. baș.

BAȘ-AGÁ, baș-agale, s. m. (Înv. și pop.) Ofițer în armata otomană. – Tc. baș-aga.

BAȘ-BOIÉR, baș-boieri, s. m. (Înv.) Cel mai de seamă boier al țării; p. ext. boier mare. – Din baș1- + boier.

BAȘ-BULUCBÁȘ, baș-bulucbași, s. m. (Înv.) Căpetenia bulucbașilor, care, ca șef al gărzii domnești, supraveghea închisoarea curții. – Tc. baș-bulukbaș.

BAȘ-CAIMACÁM, baș-caimacami, s. m. (Înv.) Întîiul caimacam. – Tc. bașkaimakan.

BAȘ-CIOHODÁR, baș-ciohodari, s. m. (Înv.) Întîiul ciohodar. – Tc. bașçuhadar.

BAȘ-RĂZÉȘ, baș-răzeși, s. m. (Înv.) Răzeș de frunte. – Din baș1 + răzeș.

BULUCBÁȘĂ, bulucbași, s. m. (Înv.) Comandant de buluc (2).Tc. buluk-bașı.

BULUCBÁȘĂ ~i m. înv. Comandant al unui buluc. /<turc. bölük-bași

BALTAGI-BAȘ s.m. (Mold.) Căpitanul soldaților înarmați cu baltag, care serveau în garda seraiului. Ieșise poroncă de la împăratul, la baltagi-baș, de i-au călcat casele pînă în trii ori, cercîndu-l. N. COSTIN. Etimologie: tc. baltacı bașı. Vezi și baltag. substantiv masculin

baș a. 1. de frunte, cel dintâiu (în bine sau în rău), se alătura în vechime la diferite grade ierarhice (baș-ciohodar și bulu-baș) și, prin analogie, la unele titulaturi indigene (v. baș-boier): sunt Harță, baș-răzeș AL.; 2. de prima calitate (despre țesături sau băuturi): cu guler de fir, de fir chiar baș-fir POP. cu ravac și baș-rachiu POP.; 3. (ironic) spre a caracteriza însușiri mai ales nefavorabile: baș-neghiob, baș-bătăuș. [Turc. BAȘ, cap, șef, superior, întâiu].

baș n. agio (învechit). [Aceeaș vorbă ca cea precedentă (cf. capete = dobândă)].

baș-boier m. primul boier care prezida Divanul după Domn: baș-boierul purta hanger la brâu GHICA.

bulubașă m. odinioară: 1. căpitanul unui buluc de arnăuți: bașbulubașă, șeful gardei domnești; 2. (și bulibaș) vătaful unei șetre de țigani. [Vechiu-rom. bulucbașă = turc. BULUK BAȘY].

baș n., pl. urĭ (turc. baš, cap, șef, superior, vîrf, de unde și bg. baš, șef, agiŭ. V. bașa, bimbașa, bașlic). Agiŭ la zarăfie (Vechĭ). Prisos, plus, rest: bașu ce-ĭ ieșea de la raz (CL., 1910, 77). Prefix care arată superioritatea: baș-cutnie (cutnie de prima calitate), baș-ceauș (sergent-major de infanterie), baș-hoț (mare hoț). V. arhi-, para-, stră-, vel-. – În Banat. (după sîrb.) „chear, tocmai”. V. baron.

bes (mă) a -șí v. refl. (lat. vĭssire și bĭssire, vir. vessir. – Se conj. cu ĭes). Est. Triv. Emit gazurĭ pin orificiu anal. – În vest bă-.

sacá-báș m. (turc. saká-bașý). Vechĭ. Capu sacagiilor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bas1 (cântăreț, sunet) s. m., pl. bași

bas2 (contrabas) s. n., pl. basuri

bas (cântăreț) s. m., pl. bași

bas (registru al vocii bărbătești, instrument) s. n., (instrumente) pl. básuri

!bulucbaș s. m., pl. bulucbași

bas-bariton s. m., pl. bași-baritoni

baș2 (căpetenie, staroste) s. m., pl. bași

baș3 (capătul unei bărci, agio) (rar) s. n.

baș-aga s. f., art. baș-agaua, g.-d. art. baș-agalei; pl. baș-agale, art. baș-agalele

baș-boier s. m., pl. baș-boieri

baș-bulucbaș s. m., pl. baș-bulucbași

baș-caimacam s. m., pl. baș-caimacami

baș-ciohodar s. m., pl. baș-ciohodari

bulucbașă s. m., art. bulucbașa, g.-d. art. bulucbașei; pl. bulucbași

baș-boiér s. m., pl. baș-boiéri

baș-bulucbáș s. m., pl. baș-bulucbáși

baș-caimacám s. m., pl. baș-caimacámi

baș-ciohodár s. m., pl. baș-ciohodári

bulucbáșă s. m., art. bulucbáșa, g.-d. art. bulucbáșii; pl. bulucbáși

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BAS s. (MUZ.) 1. (rar) basist. (Are voce de ~.) 2. v. pedalier. (~ la orgă.)

BAS s. (MUZ.) (rar) basist. (Are voce de ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bas (-și), s. m. – Cîntăreț a cărui voce se plasează în registrul cel mai de jos. Fr. basse, din it. basso.Der. contrabas, s. m., din it. contrabasso.

baș adv. – Chiar, tocmai, exact așa. – Var. abeș. Sb. baș. Necunoscut în afară de Banat și Olt.

baș s. m.1. Capăt, extremitate. – 2. Căpetenie, conducător. Tc. baș (Șeineanu, II, 39; Lokotsch 260). Înv., astăzi nefolosit ca un cuvînt independent. Intră în compunerea unui număr de funcții și îndeletniciri de origine orientală, pentru a desemna căpetenia breslei sau pe cel dintîi din categoria lui: baș-beșleagă, șef de poliție; baș-ciohodar, cămăraș etc.

bășí (băs, bășít), vb. – A face vînturi, a se pîrțîi. – Mr. bes, megl. bișǫri. Lat. vĭssῑre (Pușcariu 186; REW 9382; Candrea-Dens., 138; DAR); cf. it. viscia, v. fr. vessir, fr. vesse, it. bessa. V. bășină. Se conjugă și la forma incoativă, bășesc.Der. beșniță, s. f. (mușama, scutec).

BĂȘÍ, băs, vb. IV. Refl. A elimina gazele din intestin. [conjug. și bășésc, după DER] (din lat. vĩssīre)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bas (it. basso; fr. basse; germ. Bass; engl. bass) I. 1. Vocea (1) bărbătească cea mai gravă. În cor*, are un ambitus* cuprins între Fa (Mi) – re ’, iar ca voce solistică (operă*, oratoriu*) unul cuprins între Sol – fa ’ (b. înalt, it. basso cantate; fr. basse-contre, basse-noble). În corurile rusești există, în partida bașilor, 1-2 b. pedaliști, voci încă mai grave decât cele obișnuite, utilizate numai pentru marcarea fundamentalei* acordului* la unele cadențe (1) [v. pedală (4)]. După caracter, vocile de operă se împart în b. serios (it. serioso) și b. buf (it. buffo), fără ca aceste dictincții, inclusiv cele de întindere, să fie atât de categorice ca în cazul vocilor înalte de sopran (1) sau de tenor (1) [de ex. b. înalt poate confundat și chiar asimilat cu baritonul (I, 1)]. Instr. cu sunetul cel mai grav într-o anumită categorie (familie) de instr., ce corespunde aproximativ vocii de b. (1) (ex. trp. b., cl. b.). Pentru unele instr. vechi, adj. b. precede numele propriu-zis al instr. (ex. basse de cromorne*, basse de viole etc.). II. Grupul de instr. (it. bassi) cărora în partitură* le este conferită partida cea mai gravă; în acest sens, violoncelul* se numea în trecut b., termen întrebuințat încă și astăzi pentru contrabas* inclusiv în folc. românesc; în fanfară (6), prin b. de armonie se înțeleg instr. grave, fag., trp., tubă*, bombardon*. III. 1. Partea (cea mai) gravă a unei structuri polif. sau arm. Vocea (2) gravă a unei astfel de structuri, „partea unde domină sunetul fundamental” (Rameau). ♦ În lucrările polif. vocale, începând cu anul 1450 (cele mai vechi reguli, privind partida de b., la Guilelmus Monachaus), denumirea de bassus (expresia lat. „adânc, grav”, circulă încă din sec. 7) revine unei voci pe care o deținea anterior contratenorul*, care a început să se divizeze în contratenor bassus (sau simplu bassus, fr. base-contre). În madrigalele* unui Giovanni da Cascia se întâlnesc deja adevăratele partide de b. ♦ Apariția monodiei* acompaniate și dezvoltarea formelor instr. dau un contur tot mai precis b., care va deveni și vocea de sprijin (de unde și asimilarea etimonului lat. basis „fundament” în armonie (III, 2)). V. b. cifrat; b. continuu. 2. B. fundamental (fr. basse fondamentale). În teoria lui Rameau, succesiunea unor b. reali sau imaginari, ca bază a acordurilor* care și prin răsturnare* procură starea directă a trisonului (ce poate fi numai perfect sau cu septimă). Nu se confundă cu b. cifrat. V. armonie (III, 2). IV. cheie de b., denumirea cheii* de fa* de pe linia a patra a portativului*.

bas cifrat (it. basso cifrato; engl. figured-bass; fr. basse chifrée, basse-figurée; germ. bezifferter Bass), notarea caracteristică a basului continuu* care constă din partida* de bas (III, 1) precum și din cifre și semne convenționale scrise sub notele acesteia (sau deasupra lor), acest cifraj* simbolizând contextul armonic, real sau virtual, al notei respective. În cazul interpretătii b. pe un instr. cu claviatură* (orgă, clavecin etc.), exclusiv, sau alături de instr. melodic de registru (1) grav (vcl., fag. etc.), instrumentistul execută, în general, cu mâna stângă notele basului iar cu dreapta armoniile aferente. Regulile de conducere a vocilor (2) de dublare a notelor etc. se aplică în practica b. cu oarecare licențe. Lipsa cifrajului desemnează un trison diatonic* bazat pe nota respectivă, în orice poziție, cifrele arabe 2, 3, 4 etc. – secunda*, terța*, cvarta* etc. basului, în orice transpoziție* de octavă*, fiecare dintre acestea putând fi alterată prin semnele ♯, ♮ și ♭. Alterația* izolată se referă la terța acordului*. 8 este o indicație subînțeleasă: ori de câte ori este cazul, nota de bas se dublează cu octava; la 6 și 6/5 se subînțelege terța, la 4/3 și 4/2, sexta. Linia orizontală indică păstrarea armoniei sau a elementelor ei. La indicația tasto solo*, instr. acordic încetează a mai cânta, instr. melodic de registru grav rămânând singurul executant al basului continuu. B. oferă interpreților multiple posibilități de realizare a armoniilor, în funcție de stilul de epocă și de caracterul lucrării respective, de instr. avute la dispoziție, mărimea ansamblului executant, condițiile acustice etc., de aceea realizarea lui ex tempore, adecvată condițiilor momentane, se impune ca o necesitate obiectivă, iar realizările tipărite în edițiile mai recente ale muzicii din epoca basului continuu nu au decât valoarea unor propuneri. B. a dispărut din practica componistică spre mijlocul sec. 18, perpetuându-se după aceea doar în lucrări cu caracter religios (în mise* de Haydn, Mozart, Schubert). Elementele sale s-au integrat, mai mult sau mai puțin modificate, în mai toate metodele de cercetare și predare a armoniei (III, 2) clasice.

bas continuu (it. basso continuo; fr. basse cotinue; germ. Generalbass; engl. thorough-bass), partida* basului (III, 1) instrumental în muzica perioadei 1600-1750 (cu excepția compozițiilor destinate interpretării la un singur instrument), adjectivul continuu exprimând importanța primordială ce s-a atribuit în această perioadă basului ca fundament al armoniei* și al muzicii însăși, precum și importanța instrumentistului care îl interpretează ca promotor al ansamblului*. Majoritatea autorilor cuprind în definiție și cifrajul*, precum și practica de a completa basul cu armonii improvizate, asimilând astfel b. cu basul cifrat*, or, în practica muzicală a epocii s-a notat adesea fără cifre, iar în muzica de cameră interpretarea lui de către un instr. melodic de registru (1) grav (deci fără a se cânta și armoniile complementare) a fost acceptată drept o soluție echivalentă. Limitele perioadei, supranumită de unii autori chiar epoca b. (germ. Generalbasszeitalter) se indică în definiție, desigur, doar orientativ. Începuturile perioadei se întrepătrund cu practica it. de acompaniere a muzicii polif. cu un basso per organo sau basso seguente (sec. 16); în muzica destinată cultului religios, s-a făcut uz de b. până și în compozițiile create în prima jumătate a sec. 19 (mise* de Haydn, Mozart, Schubert). Abrev. (în partiturile epocii) b. c.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BAȘ s. n. Amestec format din făină de grîu, apă și drojdie, omogenizat și fermentat, folosit la prepararea maialei pentru pîine.

BAȘ cf. tc. bas „căpetenie”; numele apare însă în Moldova înainte de influența otomană. 1. Baș „neamiș” (C Neamț II 2); Bași s. (Dm). 2. Bașa b. (Dm; Ștef; Moț; Paș). 3. Bășeanu, Floare (Ocina); Bășeni s. disp. și Bașenești s. Bz (Cat). 4. Bașac, Neagu (RI X 268). 5. Bașco = Bașcul, vecin (16 B VI 346); Bască (sic) și Bășcoiu porecle ard. 6. Bășcă, Sărghie (BCI VII 52). 7. Bășcoe (17 A III 101). (Viciu 32) 8. Bașotă, 1590 (Isp l1), n. frecv., mold; – Iurașcu (16 A 38); Bașoteni s. (Dm; Ștef). 9. Cf. Bașait (13-15 B 160; Ț-Hom 300). 10. Cf. Bîșcu, fam., act.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

băși, bășesc v. r. (pop., vulg.) a elimina gaze intestinale

Intrare: bas (cântăreț)
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bas
  • basul
  • basu‑
plural
  • bași
  • bașii
genitiv-dativ singular
  • bas
  • basului
plural
  • bași
  • bașilor
vocativ singular
  • basule
plural
  • bașilor
Intrare: bas (voce, instrument)
bas2 (pl -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bas
  • basul
  • basu‑
plural
  • basuri
  • basurile
genitiv-dativ singular
  • bas
  • basului
plural
  • basuri
  • basurilor
vocativ singular
plural
Intrare: baltagi-baș
baltagi-baș substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baltagi-baș
  • baltagi-bașul
plural
  • baltagi-bași
  • baltagi-bașii
genitiv-dativ singular
  • baltagi-baș
  • baltagi-bașului
plural
  • baltagi-bași
  • baltagi-bașilor
vocativ singular
plural
Intrare: bas-bariton
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bas-bariton
  • bas-baritonul
plural
  • bași-baritoni
  • bași-baritonii
genitiv-dativ singular
  • bas-bariton
  • bas-baritonului
plural
  • bași-baritoni
  • bași-baritonilor
vocativ singular
  • bas-baritonule
plural
  • bași-baritonilor
Intrare: Baș
nume propriu (I3)
  • Baș
Intrare: baș (adv.)
baș2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • baș
Intrare: baș (pref.)
prefix (I7-P)
  • baș
Intrare: baș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș
  • bașul
  • bașu‑
plural
  • bași
  • bașii
genitiv-dativ singular
  • baș
  • bașului
plural
  • bași
  • bașilor
vocativ singular
  • bașule
  • bașe
plural
  • bașilor
Intrare: baș (s.n.)
baș4 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș
  • bașul
  • bașu‑
plural
  • bașuri
  • bașurile
genitiv-dativ singular
  • baș
  • bașului
plural
  • bașuri
  • bașurilor
vocativ singular
plural
Intrare: baș-aga
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-aga
  • baș-agaua
plural
  • baș-agale
  • baș-agalele
genitiv-dativ singular
  • baș-agale
  • baș-agalei
plural
  • baș-agale
  • baș-agalelor
vocativ singular
  • baș-aga
plural
  • baș-agalelor
Intrare: baș-boier
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-boier
  • baș-boierul
plural
  • baș-boieri
  • baș-boierii
genitiv-dativ singular
  • baș-boier
  • baș-boierului
plural
  • baș-boieri
  • baș-boierilor
vocativ singular
  • baș-boierule
plural
  • baș-boierilor
Intrare: baș-bulucbaș
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-bulucbaș
  • baș-bulucbașul
plural
  • baș-bulucbași
  • baș-bulucbașii
genitiv-dativ singular
  • baș-bulucbaș
  • baș-bulucbașului
plural
  • baș-bulucbași
  • baș-bulucbașilor
vocativ singular
  • baș-bulucbașule
plural
  • baș-bulucbașilor
Intrare: baș-caimacam
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-caimacam
  • baș-caimacamul
plural
  • baș-caimacami
  • baș-caimacamii
genitiv-dativ singular
  • baș-caimacam
  • baș-caimacamului
plural
  • baș-caimacami
  • baș-caimacamilor
vocativ singular
  • baș-caimacamule
plural
  • baș-caimacamilor
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-caimacan
  • baș-caimacanul
plural
  • baș-caimacani
  • baș-caimacanii
genitiv-dativ singular
  • baș-caimacan
  • baș-caimacanului
plural
  • baș-caimacani
  • baș-caimacanilor
vocativ singular
  • baș-caimacanule
plural
  • baș-caimacanilor
Intrare: baș-ciohodar
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-ciohodar
  • baș-ciohodarul
plural
  • baș-ciohodari
  • baș-ciohodarii
genitiv-dativ singular
  • baș-ciohodar
  • baș-ciohodarului
plural
  • baș-ciohodari
  • baș-ciohodarilor
vocativ singular
  • baș-ciohodarule
plural
  • baș-ciohodarilor
baș-ciuhodar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: baș-rachiu
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-rachiu
  • baș-rachiul
plural
genitiv-dativ singular
  • baș-rachiu
  • baș-rachiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bașa-rachiu
  • bașa-rachiul
plural
genitiv-dativ singular
  • bașa-rachiu
  • bașa-rachiului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: baș-răzeș
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-răzeș
  • baș-răzeșul
plural
  • baș-răzeși
  • baș-răzeșii
genitiv-dativ singular
  • baș-răzeș
  • baș-răzeșului
plural
  • baș-răzeși
  • baș-răzeșilor
vocativ singular
  • baș-răzeșule
plural
  • baș-răzeșilor
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-răzăș
  • baș-răzășul
plural
  • baș-răzăși
  • baș-răzășii
genitiv-dativ singular
  • baș-răzăș
  • baș-răzășului
plural
  • baș-răzăși
  • baș-răzășilor
vocativ singular
  • baș-răzășule
plural
  • baș-răzășilor
Intrare: băs
băs
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: băși
verb (V402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băși
  • bășire
  • bășit
  • bășitu‑
  • bășind
  • bășindu‑
singular plural
  • bășește
  • bășiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bășesc
(să)
  • bășesc
  • bășeam
  • bășii
  • bășisem
a II-a (tu)
  • bășești
(să)
  • bășești
  • bășeai
  • bășiși
  • bășiseși
a III-a (el, ea)
  • bășește
(să)
  • bășească
  • bășea
  • băși
  • bășise
plural I (noi)
  • bășim
(să)
  • bășim
  • bășeam
  • bășirăm
  • bășiserăm
  • bășisem
a II-a (voi)
  • bășiți
(să)
  • bășiți
  • bășeați
  • bășirăți
  • bășiserăți
  • bășiseți
a III-a (ei, ele)
  • bășesc
(să)
  • bășească
  • bășeau
  • băși
  • bășiseră
verb (V319)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băși
  • beși
  • bășire
  • beșire
  • bășit
  • beșit
  • bășitu‑
  • beșitu‑
  • bășind
  • beșind
  • bășindu‑
  • beșindu‑
singular plural
  • bese
  • bea
  • bășiți
  • beșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băs
  • bes
(să)
  • băs
  • bes
  • bășeam
  • beșeam
  • bășii
  • beșii
  • bășisem
  • beșisem
a II-a (tu)
  • beși
(să)
  • beși
  • bășeai
  • beșeai
  • bășiși
  • beșiși
  • bășiseși
  • beșiseși
a III-a (el, ea)
  • bese
  • be
(să)
  • bese
  • bea
  • bășea
  • beșea
  • băși
  • beși
  • bășise
  • beșise
plural I (noi)
  • bășim
  • beșim
(să)
  • bășim
  • beșim
  • bășeam
  • beșeam
  • bășirăm
  • beșirăm
  • bășiserăm
  • bășisem
  • beșiserăm
  • beșisem
a II-a (voi)
  • bășiți
  • beșiți
(să)
  • bășiți
  • beșiți
  • bășeați
  • beșeați
  • bășirăți
  • beșirăți
  • bășiserăți
  • bășiseți
  • beșiserăți
  • beșiseți
a III-a (ei, ele)
  • băs
  • bese
  • be
(să)
  • bese
  • bea
  • bășeau
  • beșeau
  • băși
  • beși
  • bășiseră
  • beșiseră
Intrare: bulucbașă
substantiv masculin (M80)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulucbașă
  • bulucbașa
plural
  • bulucbași
  • bulucbașii
genitiv-dativ singular
  • bulucbașă
  • bulucbașii
  • bulucbașei
plural
  • bulucbași
  • bulucbașilor
vocativ singular
  • bulucbașă
  • bulucbașo
plural
  • bulucbașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulucbaș
  • bulucbașul
  • bulucbașu‑
plural
  • bulucbași
  • bulucbașii
genitiv-dativ singular
  • bulucbaș
  • bulucbașului
plural
  • bulucbași
  • bulucbașilor
vocativ singular
  • bulucbașule
  • bulucbașe
plural
  • bulucbașilor
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-bulubașă
  • baș-bulubașa
plural
  • baș-bulubași
  • baș-bulubașii
genitiv-dativ singular
  • baș-bulubașă
  • baș-bulubașii
plural
  • baș-bulubași
  • baș-bulubașilor
vocativ singular
  • baș-bulubașă
plural
  • baș-bulubașilor
substantiv masculin (M80)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulubașă
  • bulubașa
plural
  • bulubași
  • bulubașii
genitiv-dativ singular
  • bulubașă
  • bulubașii
  • bulubașei
plural
  • bulubași
  • bulubașilor
vocativ singular
  • bulubașă
  • bulubașo
plural
  • bulubașilor
Intrare: saca-baș
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saca-baș
  • saca-bașul
plural
  • saca-bași
  • saca-bașii
genitiv-dativ singular
  • saca-baș
  • saca-bașului
plural
  • saca-bași
  • saca-bașilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bas, bașisubstantiv masculin

  • 1. Cântăreț a cărui voce se plasează în registrul de bas. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: basist
    • format_quote Bine-ați venit la noi, a rostit cu voce adîncă de bas pescarul. SADOVEANU, N. F. 125. DLRLC
    • 1.1. Bas-bariton = bas cu calități vocale de bariton. DN
etimologie:

bas, basurisubstantiv neutru

  • 1. (numai) singular Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului într-un cor. DEX '09 DLRLC MDN '00
etimologie:

bașadverb

  • 1. regional Banat Chiar, taman, tocmai. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2
    • format_quote Așa-i fata de frumoasă, Frumoasă e baș ca noaptea. BIBICESCU, P. P. 304. DLRLC
    • format_quote Cînd te văd, bade, la lună, Inima nu mi-i baș bună. HODOȘ, P. P. 113. DLRLC
    • format_quote Frunză-n meri, frunză sub peri, Pe mine mă cer doi veri; Nu mă cer baș de demult. HODOȘ, P. P. 117. DLRLC
etimologie:

baș-aga, baș-agalesubstantiv feminin

  • 1. (Ofițer) Comandant al unui detașament din armata otomană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Da-n caic cine era? Era căpitan-pașa, Baș-agaua turcilor. ALECSANDRI, P. P. 124. DLRLC
  • comentariu Încadrat ca s.m. sau s.n. de unele surse, este s.f. conform DOOM2. dexonline
etimologie:

baș-boier, baș-boierisubstantiv masculin

  • 1. învechit Cel mai de seamă boier al țării. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Baș-boierul purta hanger la brîu. GHICA, S. 501. DLRLC
etimologie:
  • Baș + boier DEX '09 DEX '98 DLRM

baș-bulucbaș, baș-bulucbașisubstantiv masculin

  • 1. Căpetenia bulucbașilor, care, ca șef al gărzii domnești, supraveghea închisoarea curții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acesta-i fratele lui Potcoavă! Frumos cap va primi baș-bulucbaș de la Galata! SADOVEANU, N. P. 200. DLRLC
etimologie:

baș-caimacam, baș-caimacamisubstantiv masculin

  • 1. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2
    • format_quote Mulțămim, agalelor Și baș-caimacanilor. TEODORESCU, P. P. 563. DLRLC
etimologie:
  • limba turcă baș kaymakam DEX '09 DEX '98 DLRM
  • baș + caimacam MDA2

baș-ciohodar, baș-ciohodarisubstantiv masculin

  • 1. învechit Întâiul ciohodar. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Grigorie Ghica pornește pe baș-ciohodar Măciucă, care și aduce la curte pe Bărbucică, îl trîntește la pămînt și din poruncă domnească îi trage o falangă, apoi îl trimite surghiun la mănăstire. GHICA, S. 46. DLRLC
    • format_quote Poftisem la masă pe vărul Bufte... care a fost baș-ciohodar la domnul Ioniță Sturza-vodă. ALECSANDRI, T. I 239. DLRLC
  • diferențiere Întîiul cămăraș al domnului, avînd sub porunca sa pe ceilalți ciohodari. DLRLC
etimologie:

bașprefix

  • 1. învechit Element de compunere având sensul de „principal, cu gradul cel mai înalt”, izolat din cuvinte turcești care denumeau funcții sau ranguri (baș-aga, baș-caimacam etc.) și folosit uneori la formarea de substantive. DEX '09 DLRLC MDA2
etimologie:

baș-răzeș, baș-răzeșisubstantiv masculin

  • 1. învechit Răzeș de frunte. DLRLC DLRM
    • format_quote Eu sînt Harță, baș- răzăș, Cunoscut tocmai prin leș. ALECSANDRI, T. 257. DLRLC
etimologie:

baș, bașisubstantiv masculin

învechit
  • 1. Căpetenie. DEX '09
    sinonime: căpetenie
  • 2. Staroste al unei bresle de meseriași sau de negustori. DEX '09
    sinonime: staroste
etimologie:

băși, bășescverb

  • 1. A elimina gaze intestinale prin anus. DEX '09
    sinonime: pârțâi
etimologie:

bulucbașă, bulucbașisubstantiv masculin

  • 1. învechit Comandant de buluc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hotnogii, sutașii și bulucbașii, cum s-au numit mai tîrziu, comandau o sută, iar chihăii... erau peste zece ostași. BĂLCESCU, O. I 118. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic