20 de intrări

Articole pe această temă:

113 definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bas sm [At: MARIAN, î. 218 / Pl: bași / E: fr basse] 1 (Muz) Voce bărbătească adâncă și groasă. 2 (Muz; pex) Bărbat care are o astfel de voce. 3 Muzicant care cântă partea de bas (1). 4 Partitură pentru bas (1). 5 (Îs) Voce de – prim Voce de bariton (1).

BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) într-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

BAS, (1) s. n., (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. S. n. sg. Registrul cel mai jos al vocii bărbătești; sunetul cel mai grav al unui acord muzical. 2. S. m. Cântăreț a cărui voce se plasează în acest registru; basist. 3. S. n. Instrument care deține în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) într-un cor. – Din it. basso, fr. basse.

BAS, (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. (Numai la sg. n.) Registrul cel mai jos al vocii bărbătești, voce aptă să cînte partea cea mai profundă, mai gravă dintr-o bucată muzicală. 2. Cîntăreț a cărui voce e aptă să cînte partea cea mai profundă, mai gravă dintr-o bucată muzicală. Bine-ați venit la noi, a rostit cu voce adîncă de bas pescarul. SADOVEANU, N. F. 125. 3. Instrument de alamă care produce numai sunete joase și care are, în orchestră, un rol analog cu acela al basului (2) într-un cor.

BAS, (2) bași, s. m., (3) basuri, s. n. 1. (La sg. n.) Registrul cel mai jos al vocii bărbătești. 2. Cântăreț a cărui voce e aptă să cânte partea cea mai profundă, ca registru, dintr-o bucată muzicală. 3. Instrument de alamă care are în orchestră un rol analog cu acela al basului (2) într-un cor. – It. basso (fr. basse).

BAS s.m. 1. Registrul cu sunetele cele mai grave ale vocii bărbătești. 2. Cântăreț cu voce de bas (1). ◊ Bas-bariton = bas cu calități vocale de bariton. // s.n. Instrument muzical de alamă care produce sunetele cele mai joase. [Pl. bași, basuri. / cf. it. basso, fr. basse].

BAS I. s. m. cântăreț cu voce de bas (II, 1). II. s. n. 1. vocea bărbătească cea mai gravă. 2. instrument de suflat de alamă care produce sunetele cele mai grave. (< it. basso, fr. basse)

BAS1 ~uri n. 1) Voce de bărbat cu registru grav. 2) Instrument muzical, al cărui registru într-o orchestră corespunde acestui fel de voce. /<it. basso, fr. basse

BAS2 ~și m. Cântăreț care are vocea în registru grav. /<it. basso, fr. basse

bas n. 1. partea unei bucăți muzicale în care nu s’aud decât sunete grave; 2. persoana care cântă părțile de bas; 3. violoncel și artistul care cântă cu violoncelul.

*bas n., pl. urĭ (fr. basse). Muz. Vocea cea maĭ groasă, maĭ joasă. Partea uneĭ bucăți muzicale din care se cîntă numaĭ notele joase. Cea maĭ mare trompetă a fanfareĭ. – (Uniĭ zic așa și contrabasuluĭ). S.m., pl. bașĭ. Persoană care cîntă părțile de bas.

bas (it. basso; fr. basse; germ. Bass; engl. bass) I. 1. Vocea (1) bărbătească cea mai gravă. În cor*, are un ambitus* cuprins între Fa (Mi) – re ’, iar ca voce solistică (operă*, oratoriu*) unul cuprins între Sol – fa ’ (b. înalt, it. basso cantate; fr. basse-contre, basse-noble). În corurile rusești există, în partida bașilor, 1-2 b. pedaliști, voci încă mai grave decât cele obișnuite, utilizate numai pentru marcarea fundamentalei* acordului* la unele cadențe (1) [v. pedală (4)]. După caracter, vocile de operă se împart în b. serios (it. serioso) și b. buf (it. buffo), fără ca aceste dictincții, inclusiv cele de întindere, să fie atât de categorice ca în cazul vocilor înalte de sopran (1) sau de tenor (1) [de ex. b. înalt poate confundat și chiar asimilat cu baritonul (I, 1)]. Instr. cu sunetul cel mai grav într-o anumită categorie (familie) de instr., ce corespunde aproximativ vocii de b. (1) (ex. trp. b., cl. b.). Pentru unele instr. vechi, adj. b. precede numele propriu-zis al instr. (ex. basse de cromorne*, basse de viole etc.). II. Grupul de instr. (it. bassi) cărora în partitură* le este conferită partida cea mai gravă; în acest sens, violoncelul* se numea în trecut b., termen întrebuințat încă și astăzi pentru contrabas* inclusiv în folc. românesc; în fanfară (6), prin b. de armonie se înțeleg instr. grave, fag., trp., tubă*, bombardon*. III. 1. Partea (cea mai) gravă a unei structuri polif. sau arm. Vocea (2) gravă a unei astfel de structuri, „partea unde domină sunetul fundamental” (Rameau). ♦ În lucrările polif. vocale, începând cu anul 1450 (cele mai vechi reguli, privind partida de b., la Guilelmus Monachaus), denumirea de bassus (expresia lat. „adânc, grav”, circulă încă din sec. 7) revine unei voci pe care o deținea anterior contratenorul*, care a început să se divizeze în contratenor bassus (sau simplu bassus, fr. base-contre). În madrigalele* unui Giovanni da Cascia se întâlnesc deja adevăratele partide de b. ♦ Apariția monodiei* acompaniate și dezvoltarea formelor instr. dau un contur tot mai precis b., care va deveni și vocea de sprijin (de unde și asimilarea etimonului lat. basis „fundament” în armonie (III, 2)). V. b. cifrat; b. continuu. 2. B. fundamental (fr. basse fondamentale). În teoria lui Rameau, succesiunea unor b. reali sau imaginari, ca bază a acordurilor* care și prin răsturnare* procură starea directă a trisonului (ce poate fi numai perfect sau cu septimă). Nu se confundă cu b. cifrat. V. armonie (III, 2). IV. cheie de b., denumirea cheii* de fa* de pe linia a patra a portativului*.

baș3- [At: DA ms / E: tc baș] 1-2 (Iuz) Element de compunere cu sensul de „principal” sau „cu gradul cel mai înalt” folosit la formarea unor substantive care desemnau titluri, funcții sau ranguri. 3 (Înv; fam; gmț) Element de compunere pentru formarea unor substantive, cu sensul de „cel mai bun”, „în cel mai înalt grad”, „peste măsură de”.

baș2 sm [At: URICARIUL XIV, 190 / Pl: ~i / E: tc baș ] 1 (Nob) Cap. 2 Căpetenie. 3-4 Staroste al unei bresle (de negustori sau) de meseriași. 5 (Îvp; îs) Cocoș - Cocoș năzdrăvan. 6 (Mar; rar) Capătul din față al bărcii. 7 (Cmr; pop) Ceea ce se lasă schimbătorului pentru schimbatul unei monede. 8 (Pex) Spor.

baș1 av [At: ȘEZ. I, 275/23 / E: srb baș] Tocmai.

baș-aga sm [At: E. VĂCĂRESCU, ap. ȘIO / Pl: baș-agale / E: tc bașaga] (Tcî) 1-3 (Persoană cu) rangul de (întâiul eununc al haremului sultanului). 4-6 (Îppl) (Persoană cu) rangul de (primul căpitan comandant al unui detașament de turci).

baș-boiér sm [At: (a. 1763) ap. ȘIO / Pl: baș-boieri / E: baș + boier] 1-6 (Persoană cu) rangul de (prim boier al țării și, în acelaș timp, prezident al Divanului, după domn sau chiar guvernator provizoriu ori caimacam al țării).

baș-caimacám sm [At: KOGĂLNICEANU ap. ȘIO / V: -an / Pl: ~i / E: baș + caimacam] 1-3 (Persoană cu) (rangul de) cel dintâi dintre caimacami.

baș-caimacán sn vz baș-caimacam

baș-ciohodár sm [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 298/8 / V: (rar) ~-ciuhodar / Pl: ~i / E: baș + ciohodar] 1-3 (Persoană cu) (rangul de) prim ciohodar sau camerier al sultanului. 4-7 (La noi) (Persoană cu) (rangul de) întâiul cămăraș al domnului, cu diferite funcții administrative.

arată toate definițiile

Intrare: bas (cântăreț; -și)
bas (cântăreț; -și) substantiv masculin
substantiv masculin (M6)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bas
  • basul
  • basu‑
plural
  • bași
  • bașii
genitiv-dativ singular
  • bas
  • basului
plural
  • bași
  • bașilor
vocativ singular
plural
Intrare: bas (instrument; -uri)
bas (instrument; -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bas
  • basul
  • basu‑
plural
  • basuri
  • basurile
genitiv-dativ singular
  • bas
  • basului
plural
  • basuri
  • basurilor
vocativ singular
plural
Intrare: baltagi-baș
baltagi-baș substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baltagi-baș
  • baltagi-bașul
plural
  • baltagi-bași
  • baltagi-bașii
genitiv-dativ singular
  • baltagi-baș
  • baltagi-bașului
plural
  • baltagi-bași
  • baltagi-bașilor
vocativ singular
plural
Intrare: bas-bariton
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bas-bariton
  • bas-baritonul
plural
  • bași-baritoni
  • bași-baritonii
genitiv-dativ singular
  • bas-bariton
  • bas-baritonului
plural
  • bași-baritoni
  • bași-baritonilor
vocativ singular
  • bas-baritonule
plural
  • bași-baritonilor
Intrare: Baș
nume propriu (I3)
  • Baș
Intrare: baș (adv.)
baș2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • baș
Intrare: baș (pref.)
prefix (I7-P)
  • baș
Intrare: baș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș
  • bașul
  • bașu‑
plural
  • bași
  • bașii
genitiv-dativ singular
  • baș
  • bașului
plural
  • bași
  • bașilor
vocativ singular
  • bașule
  • bașe
plural
  • bașilor
Intrare: baș (s.n.)
baș4 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș
  • bașul
  • bașu‑
plural
  • bașuri
  • bașurile
genitiv-dativ singular
  • baș
  • bașului
plural
  • bașuri
  • bașurilor
vocativ singular
plural
Intrare: baș-aga
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-aga
  • baș-agaua
plural
  • baș-agale
  • baș-agalele
genitiv-dativ singular
  • baș-agale
  • baș-agalei
plural
  • baș-agale
  • baș-agalelor
vocativ singular
  • baș-?
plural
  • baș-?
Intrare: baș-boier
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-boier
  • baș-boierul
plural
  • baș-boieri
  • baș-boierii
genitiv-dativ singular
  • baș-boier
  • baș-boierului
plural
  • baș-boieri
  • baș-boierilor
vocativ singular
  • baș-?
plural
  • baș-?
Intrare: baș-bulucbaș
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-bulucbaș
  • baș-bulucbaș
plural
  • baș-bulucbaș
  • baș-bulucbaș
genitiv-dativ singular
  • baș-bulucbaș
  • baș-bulucbaș
plural
  • baș-bulucbaș
  • baș-bulucbaș
vocativ singular
  • baș-bulucbaș
plural
  • baș-bulucbaș
Intrare: baș-caimacam
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-caimacam
  • baș-caimacamul
plural
  • baș-caimacami
  • baș-caimacamii
genitiv-dativ singular
  • baș-caimacam
  • baș-caimacamului
plural
  • baș-caimacami
  • baș-caimacamilor
vocativ singular
  • baș-?
plural
  • baș-?
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-caimacan
  • baș-caimacanul
plural
  • baș-caimacani
  • baș-caimacanii
genitiv-dativ singular
  • baș-caimacan
  • baș-caimacanului
plural
  • baș-caimacani
  • baș-caimacanilor
vocativ singular
  • baș-?
plural
  • baș-?
Intrare: baș-ciohodar
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-ciohodar
  • baș-ciohodarul
plural
  • baș-ciohodari
  • baș-ciohodarii
genitiv-dativ singular
  • baș-ciohodar
  • baș-ciohodarului
plural
  • baș-ciohodari
  • baș-ciohodarilor
vocativ singular
  • baș-ciohodarule
plural
  • baș-ciohodarilor
Intrare: baș-rachiu
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-rachiu
  • baș-rachiul
plural
genitiv-dativ singular
  • baș-rachiu
  • baș-rachiului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bașa-rachiu
  • bașa-rachiul
plural
genitiv-dativ singular
  • bașa-rachiu
  • bașa-rachiului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: baș-răzeș
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-răzeș
  • baș-răzeșul
plural
  • baș-răzeși
  • baș-răzeșii
genitiv-dativ singular
  • baș-răzeș
  • baș-răzeșului
plural
  • baș-răzeși
  • baș-răzeșilor
vocativ singular
  • baș-?
plural
  • baș-?
baș-răzăș substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-răzăș
  • baș-răzășul
plural
  • baș-răzăși
  • baș-răzășii
genitiv-dativ singular
  • baș-răzăș
  • baș-răzășului
plural
  • baș-răzăși
  • baș-răzășilor
vocativ singular
plural
Intrare: băs
băs
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: băși (1 băs, bes)
băși (1 băs, bes) verb grupa a IV-a conjugarea a V-a
verb (V319)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băși
  • beși
  • bășire
  • beșire
  • bășit
  • beșit
  • bășitu‑
  • beșitu‑
  • bășind
  • beșind
  • bășindu‑
  • beșindu‑
singular plural
  • bese
  • bea
  • bășiți
  • beșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băs
  • bes
(să)
  • băs
  • bes
  • bășeam
  • beșeam
  • bășii
  • beșii
  • bășisem
  • beșisem
a II-a (tu)
  • beși
(să)
  • beși
  • bășeai
  • beșeai
  • bășiși
  • beșiși
  • bășiseși
  • beșiseși
a III-a (el, ea)
  • bese
  • be
(să)
  • bese
  • bea
  • bășea
  • beșea
  • băși
  • beși
  • bășise
  • beșise
plural I (noi)
  • bășim
  • beșim
(să)
  • bășim
  • beșim
  • bășeam
  • beșeam
  • bășirăm
  • beșirăm
  • bășiserăm
  • bășisem
  • beșiserăm
  • beșisem
a II-a (voi)
  • bășiți
  • beșiți
(să)
  • bășiți
  • beșiți
  • bășeați
  • beșeați
  • bășirăți
  • beșirăți
  • bășiserăți
  • bășiseți
  • beșiserăți
  • beșiseți
a III-a (ei, ele)
  • băs
  • bese
  • be
(să)
  • bese
  • bea
  • bășeau
  • beșeau
  • băși
  • beși
  • bășiseră
  • beșiseră
Intrare: bulucbașă
substantiv masculin (M80)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulucbașă
  • bulucbașa
plural
  • bulucbași
  • bulucbașii
genitiv-dativ singular
  • bulucbașă
  • bulucbașii
  • bulucbașei
plural
  • bulucbași
  • bulucbașilor
vocativ singular
  • bulucbașă
  • bulucbașo
plural
  • bulucbașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulucbaș
  • bulucbașul
  • bulucbașu‑
plural
  • bulucbași
  • bulucbașii
genitiv-dativ singular
  • bulucbaș
  • bulucbașului
plural
  • bulucbași
  • bulucbașilor
vocativ singular
  • bulucbașule
  • bulucbașe
plural
  • bulucbașilor
baș-bulubașă substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baș-bulubașă
  • baș-bulubașa
plural
  • baș-bulubași
  • baș-bulubașii
genitiv-dativ singular
  • baș-bulubașă
  • baș-bulubașei
plural
  • baș-bulubași
  • baș-bulubașilor
vocativ singular
plural
bulubașă substantiv masculin
substantiv masculin (M80)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bulubașă
  • bulubașa
plural
  • bulubași
  • bulubașii
genitiv-dativ singular
  • bulubașă
  • bulubașii
  • bulubașei
plural
  • bulubași
  • bulubașilor
vocativ singular
plural
Intrare: saca-baș
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • saca-baș
  • saca-bașul
plural
  • saca-bași
  • saca-bașii
genitiv-dativ singular
  • saca-baș
  • saca-bașului
plural
  • saca-bași
  • saca-bașilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

baș (adv.)

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 3 exemple
    exemple
    • Așa-i fata de frumoasă, Frumoasă e baș ca noaptea. BIBICESCU, P. P. 304.
      surse: DLRLC
    • Cînd te văd, bade, la lună, Inima nu mi-i baș bună. HODOȘ, P. P. 113.
      surse: DLRLC
    • Frunză-n meri, frunză sub peri, Pe mine mă cer doi veri; Nu mă cer baș de demult. HODOȘ, P. P. 117.
      surse: DLRLC

etimologie:

baș-aga

  • 1. (Ofițer) Comandant al unui detașament din armata otomană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Da-n caic cine era? Era căpitan-pașa, Baș-agaua turcilor. ALECSANDRI, P. P. 124.
      surse: DLRLC
  • comentariu Încadrat ca s.m. sau s.n. de unele surse, este s.f. conform DOOM2.
    surse: dexonline

etimologie:

baș-boier

  • 1. învechit Cel mai de seamă boier al țării.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Baș-boierul purta hanger la brîu. GHICA, S. 501.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Baș (1.) + boier
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

baș-bulucbaș

  • 1. Căpetenia bulucbașilor, care, ca șef al gărzii domnești, supraveghea închisoarea curții.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Acesta-i fratele lui Potcoavă! Frumos cap va primi baș-bulucbaș de la Galata! SADOVEANU, N. P. 200.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba turcă bașbölükbașı
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM

baș-caimacam baș-caimacan

  • 1. Întâiul caimacam, șeful caimacamilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 un exemplu
    exemple
    • Mulțămim, agalelor Și baș-caimacanilor. TEODORESCU, P. P. 563.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba turcă baș kaymakam
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM
  • baș + caimacam
    surse: MDA2

baș-ciohodar

  • 1. învechit Întâiul ciohodar.
    surse: DEX '09 DEX '98 2 exemple
    exemple
    • Grigorie Ghica pornește pe baș-ciohodar Măciucă, care și aduce la curte pe Bărbucică, îl trîntește la pămînt și din poruncă domnească îi trage o falangă, apoi îl trimite surghiun la mănăstire. GHICA, S. 46.
      surse: DLRLC
    • Poftisem la masă pe vărul Bufte... care a fost baș-ciohodar la domnul Ioniță Sturza-vodă. ALECSANDRI, T. I 239.
      surse: DLRLC
  • diferențiere Întîiul cămăraș al domnului, avînd sub porunca sa pe ceilalți ciohodari.
    surse: DLRLC

etimologie:

baș (pref.)

  • 1. învechit Element de compunere având sensul de „principal, cu gradul cel mai înalt”, izolat din cuvinte turcești care denumeau funcții sau ranguri (baș-aga, baș-caimacam etc.) și folosit uneori la formarea de substantive.
    surse: DEX '09 DLRLC MDA2

etimologie:

baș-răzeș baș-răzăș

  • 1. învechit Răzeș de frunte.
    surse: DLRLC DLRM un exemplu
    exemple
    • Eu sînt Harță, baș- răzăș, Cunoscut tocmai prin leș. ALECSANDRI, T. 257.
      surse: DLRLC

etimologie:

baș (s.m.)

etimologie: