22 de definiții pentru barbetă barbete (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

barbétă2 sf [At: LTR / Pl: ~te / E: fr barbette] (Mil) Platformă de tragere cu tunul, folosită în vechile lucrări de fortificație.

barbétă3 sf [At: LTR / Pl: ~te / E: it barbetta] (Mrn) Bucată de parâmă pentru legarea bărcilor, a baloanelor (captive) și a trincheților.

barbétă1 sf [At: VLAHUȚĂ, D. 9 / Pl: ~te / E: fr barbette] (Mpl) Barbă tunsă mărunt de o parte și de alta a feței.

barbétă4 sf [At: DA ms / Pl: ~te / E: fr barbette] (Reg) Element de îmbrăcăminte feminină care acoperă capul, confecționat din dantelă neagră, ale cărui capete se înnoadă sub bărbie și se lasă să atârne pe piept.

BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Smoc de barbă (1) lăsat să crească pe părțile laterale ale feței. 2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcațiuni de o navă sau de chei. – Din it. barbetta.

BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Smoc de barbă (1) lăsat să crească pe părțile laterale ale feței. 2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcații de o navă sau de chei. – Din it. barbetta.

BARBÉTĂ, barbete, s. f. (Mai ales la pl.) Fiecare dintre cele două smocuri de barbă lăsate să crească pe părțile laterale ale feței (fiind rasă numai bărbia). V. favorite. Și-a făcut loc... pînă la grupul profesorilor cu redingote sărăcăcioase, cu barbete și țăcălii. PAS, L. I 43. Purta niște venerabile barbete după moda veche. BART, E. 265. Domnul cu barbete avea de gînd să-și manifeste indignarea. VLAHUȚĂ, O. A. III 9. – Variantă: (rar) barbéte, barbeți (STANCU, D. 57), s. m.

BARBÉTĂ, barbete, s. f. 1. Fiecare dintre cele două smocuri de barbă lăsate să crească pe părțile laterale ale feței. V. favorit. 2. Bucată de parâmă folosită la legarea baloanelor și a bărcilor pentru a le fixa și manevra cu ușurință. – It. barbetta.

BARBÉTĂ3 s.f. (Mil.) Platformă de pământ de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificații. ♦ Blindaj circular fix la tunurile navale. [< fr. barbette].

BARBÉTĂ2 s.f. Parâmă scurtă servind la fixarea sau remorcarea bărcilor de salvare sau a altor ambarcații. [< it. barbetta].

BARBÉTĂ1 s.f. (De obicei la pl.) Favoriți. [< it. barbetta].

BARBÉTĂ2 s. f. platformă de pământ de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificații. (< fr. barbette)

BARBÉTĂ1 s. f. 1. (pl.) favoriți. 2. parâmă scurtă la fixarea sau remorcarea ambarcațiilor. 3. centură de metal rezistentă, la baza turelei unui tun naval. (< it. barbetta)

BARBÉTĂ ~e f. mai ales la pl. Barbă lăsată special să crească de o parte și de alta a feței (de la tâmple până la bărbie); favorit. A purta ~. /<it. barbetta

*barbétă s., pl. e (it. barbetta). Pl. Bărbuțe (favorite) lăsate la dreapta și la stînga fețeĭ cînd aĭ bărbia rasă.

BARBÉTE s. m. v. barbetă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

barbétă (favoriți, parâmă) (rar) s. f., g.-d. art. barbétei; pl. barbéte

barbétă (parâmă) s. f., pl. barbéte

barbétă (favoriți) s. f., pl. barbéte

arată toate definițiile

Intrare: barbetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barbe
  • barbeta
plural
  • barbete
  • barbetele
genitiv-dativ singular
  • barbete
  • barbetei
plural
  • barbete
  • barbetelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barbete
  • barbetele
plural
  • barbeți
  • barbeții
genitiv-dativ singular
  • barbete
  • barbetelui
plural
  • barbeți
  • barbeților
vocativ singular
plural

barbetă barbete

  • 1. Smoc de barbă lăsat să crească pe părțile laterale ale feței.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: favorit 3 exemple
    exemple
    • Și-a făcut loc... pînă la grupul profesorilor cu redingote sărăcăcioase, cu barbete și țăcălii. PAS, L. I 43.
      surse: DLRLC
    • Purta niște venerabile barbete după moda veche. BART, E. 265.
      surse: DLRLC
    • Domnul cu barbete avea de gînd să-și manifeste indignarea. VLAHUȚĂ, O. A. III 9.
      surse: DLRLC
  • 2. Parâmă scurtă care servește la legarea unei ambarcațiuni de o navă sau de chei.
    surse: DEX '09 DN
  • 3. Platformă de pământ de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificații.
    surse: DN
    • 3.1. Blindaj circular fix la tunurile navale.
      surse: DN

etimologie: