BARABOIU sm. 1 🌿 Plantă din familia umbeliferelor, originară din Europa meridională, a cărei rădăcină seamănă cu un mic morcov; crește prin tufișuri și locuri necultivate, dar se cultivă și în grădini ca plantă alimentară (Chaerophyllum bulbosum) (🖼 356): mînca baraboi sărați cu pîne și cu ceapă (RET.) ¶ 2 Joc țărănesc [ung. barabolya].

baraboiu (barlaboiu) m. 1. plantă alimentară ale cării tubercule, cam de mărimea și de forma morcovilor, sunt cărnoase și au gust aromatic (Choerophyllum bulbosum); 2. un fel de horă țărănească (în Muntenia): frunzuliță barlaboiu și la dreapta câte doi! [Ung. BARABOLY].

BARABOI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcină comestibilă în formă de bulb; alunele. (Chaerophyllum bulbosum). 2. Dans popular românesc asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans. – Din bg. baraboj, magh. barabolya.

baraboi² sn vz barabulă

baraboi¹ sm [At: PANȚU, PL. / V: (reg) ~rla~, bârla~, bărboi / E: bg барабой, mg barabolya] (Pop) 1 Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcina în formă de bulb, comestibilă și cu gust aromatic (Chaerophyllum bulbosum) Si: (reg) alunele, gușniță. 2 Dans țărănesc asemănător cu hora. 3 Melodia după care se execută acest dans. 4 (Îe) A nu plăti un ~ A nu valora nimic.

barabulă sf [At: SLAVICI, O. I, 64 / V: (reg) ~boi / Pl: ~le / E: bg барабой, ucr бараболя] (Reg) Cartof (Solanum tuberosum).

barboi sm vz baraboiu

barlaboi sm vz baraboi

bârlaboiu sm vz baraboiu

caraboi³ sm vz baraboi

barabói s.m. (reg.) I (bot.) 1 Plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu tulpina înaltă, cu frunzele penate, cu florile albe și cu rădăcina comestibilă, în formă de bulb (Chaerophyllum bulbosum). ◇ Expr. A nu plăti un baraboi = a nu valora nimic. 2 Cartof (Solanum tuberosum). II Numele unui dans popular asemănător cu hora. ◆ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -oi. și barlabói, barlói s.m. /<bg. барабои, magh. barabolya.

barabúlă s.f. (bot.; reg.) Cartof (Solanum tuberosum). pl. -e./<ucr. барабула.

barlabói s.m. v. baraboi.

ALUNELE¹ sf. pl. 🌿 1 Plantă din familia umbeliferelor, cu flori albe și fructe lungărețe; crește prin păduri, tufișuri, pe cîmpuri și prin vii, mai cu seamă în pămînt argilos și calcaros; rădăcinile, cu tubercule, conțin substanțe nutritive și se întrebuințează în bucătărie (Bunium bulbocastanum) (🖼 89) ¶ 2 Trans. = BARABOI ¶ 3 Băn. = COADA-ȘORICELULUI ¶ 4 👉 ALUNEA^1-2, ALUNICĂ^1-2 [alună].

BARABULĂ (pl. -ule) Mold. 🌿 Cartof [rus. rut. barabolja].

*BARABUȘCĂ (pl. -uște) sf. Mold. (ȘEZ.) (HASD.) 🌿= BARABULĂ.

BARLABOIU sm. 🌿= BARABOIU.

BARABOI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, cu rădăcină comestibilă în formă de bulb; alunele. (Chaerophyllum bulbosum). 2. Dans țărănesc asemănător cu hora; melodia după care se execută acest dans. – Din bg. baraboj, magh. barabolya.

BARABOI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee din familia umbeliferelor, a cărei rădăcină, în formă de bulb, este comestibilă; crește pe cîmp, dar se cultivă și în grădini (Cherophyllum bulbosum). Fata din casă... într-o zi mîncă cucută în loc de baraboi. HOGAȘ, DR. II 148. Frunză verde baraboi, Mă-ntîlnii cu un ciocoi. ALECSANDRI, P. P. 250. ◊ Expr. A au plăti un baraboi = a nu valora nimic. Cîte fete-n sat la noi, Nu plătesc un baraboi. ȘEZ. I 105. 2. (Transilv., Mold., Bucov.) Cartof.

BARABULĂ, barabule, s. f. (Transilv.) Cartof. Să semănăm ceapă, morcovi, fasole, barabule și curechi. SLAVICI, O. I 64. Barabulele tăiete felii încă-s bune de durerea de cap. ȘEZ. III 14.

BARABOI, baraboi, s. m. 1. Plantă erbacee a cărei rădăcină, în formă de bulb, este comestibilă. (Chaerophyllum bulbosum). 2. (Reg.) Cartof. – Bg. baraboj.

BARABULĂ, barabule, s. f. (Reg.) Cartof. – Ucr. barabolja.

BARABOI ~ m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă și cu rădăcina comestibilă în formă de bulb. [Art. baraboiul; Sil. -ra-boi] /<bulg. baraboj

BARABULĂ ~e f. pop. Soi de cartofi de calitate inferioară folosiți pentru hrana animalelor (în special a porcilor). /<ucr. barabolja

barabulă f. nume moldovenesc al cartofului [Rut. BARABOLĬA].

barlaboiu m. V. baraboiu.

barabóĭ și barlabóĭ m. (bg. baraboĭ, ung. barabolν, rut. barabólĭa, toate de la numele provinciiĭ germane Brandenburg. V. bandraburcă). Est. O plantă umbeliferă (uneorĭ cultivată) cu rădăcinĭ cărnoase și marĭ ca morcovii, puțin zaharoase și de un gust plăcut aromatic (chaerophyllum bulbosum. V. alunică). Munt. (la munte) Cartof. S.n., pl. oaĭe. O horă.

barabúlă f., pl. e (rut. barabólĭa. V. baraboĭ). Nord. Cartof.

barlabóĭ V. baraboĭ.

baraboi (plantă) s. m., pl. baraboi, art. baraboii

barabulă (reg.) s. f., g.-d. art. barabulei; pl. barabule

baraboi (plantă) s. m., pl. baraboi, art. baraboii

barabulă (reg.) s. f., g.-d. art. barabulei; pl. barabule

baraboi s. m., pl. baraboi, art. baraboii

barabulă s. f., g.-d. art. barabulei; pl. barabule

BARABOI s. (BOT.; Chaerophyllum bulbosum) (reg.) alunele (pl.), gușnică, (prin Transilv.) maranioi.

BARABOI s. v. cartof, cărbune, clopoței.

BARABULĂ s. v. cartof.

BARABOI s. (BOT.; Chaerophyllum bulbosum) (reg.) alunele (pl.), gușnică, (prin Transilv.) maranioi.

baraboi s. v. CARTOF. CĂRBUNE. CLOPOȚEI.

barabulă s. v. CARTOF.

baraboi (-i), s. m. – 1. Plantă, alunele (Chaerophyllum bulbosum). – 2. Cartof. – Var. barabulă, s. f. (cartof). Mag. baraboly „plantă, alunele” (Cihac, II, 479; DAR), cf. și bg. baraboj „cartof”, rut. barabolja, „cartof”. Pare a fi avut loc o contaminare cu numele Brandenburg, regiune de unde se importau cartofi în cantități mari (Philippide, Principii, 109; Borcea 177; Tiktin; Berneker 81; DAR), sau mai curînd cu germ. Grundbirne (› rut. bandurka „cartof”), în bandraburcă sau brandaburcă, s. f. „cartof”. Cf. și ceh. brambor, rut. mandiburka „cartof”.

bar(l)aboiul v. mânioasa.

baraboi, baraboi, s.m. (reg.) Cartof (Solanum tuberosum); picioică, corompei, cloșcă. – Din magh. baraboly „plantă”, ucr. barabolja „cartof”, bg. baraboj „cartof”, toate de la numele provinciei germane Brandenburg, regiune de unde se importau cartofi în cantități mari (Scriban, DER, DEX).

baraboi, baraboi, s.m. – (reg.; bot.) Cartof (Solanum tuberosum); picioică, corompei, cloșcă (ALRRM, 1971: 440). – Din magh. baraboly „plantă”, ucr. barabolja „cartof”, bg. baraboj „cartof”, toate de la numele provinciei germane Brandenburg, regiune de unde se importau cartofi în cantități mari (Scriban, DER, DEX).

baraboi, s.m. – (bot.) Cartof (Solanum tuberosum); picioică, corompei, cloșcă (ALR 1971: 440). – Din bg. baraboj „cartof” (Cihac; DA); Cf. ucr. barabolya (DER).