barabáftă f., pl. e (rus. brandváhta, d. germ. brandwacht, staționar, corabie de pază, ca barabulă d. Brandenburg. V. brandvahtă, brandenburg, bandraburcă și vagmistru. Cp. cu patașcă). Dun. de jos. Corabie de războĭ: la 1877, Româniĭ au torpilat barabafta turcească din canalu Măcinuluĭ.