14 definiții pentru baptisteriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BAPTISTÉRIU, baptisterii, s. n. Capelă pe lângă o biserică catolică pentru oficierea botezurilor; bazin folosit la botezul prin scufundare. – Din lat. baptisterium.

baptistériu sn [At: ȘINCAI, HR. III, 116/19 / Pl: ~ii / E: lat baptisterium] 1 Vas în care se botează copiii în cultul catolic Si: cristelniță. 2 Mic edificiu construit lângă o biserică de rit catolic, pentru oficierea botezului. 3-4 (Capelă sau) spațiu în interiorul unei biserici catolice în care se află baptisteriul (1).

BAPTISTÉRIU, baptisterii, s. n. Mic edificiu construit lăngă o biserică catolică pentru oficierea botezurilor. ♦ Spațiu, capelă în interiorul unei biserici catolice, destinate oficierii botezului. – Din lat. baptisterium.

BAPTISTÉRIU s.n. 1. Bazin de înot în termele antice. 2 Capelă sau biserică în care se fac botezuri; bazin folosit la botezul prin scufundare. [Pron. -riu. / < lat. baptisterium, cf. fr. baptistère, it. battistero].

BAPTISTÉRIU s. n. 1. bazin de înot în termele antice. 2. capelă pentru botez în bisericile catolice; bazin la botezul prin scufundare. (< lat. baptisterium, fr. baptistère)

BAPTISTÉRIU ~i n. Capelă anexă a unei catedrale catolice, unde se fac botezurile. [Sil. -te-riu] /<lat. baptisterium

*baptistériŭ n. (vgr. baptistérion). La catolicĭ, mic edificiŭ lîngă biserică în care se botează. La ortodocșĭ, cristelniță.

baptister n. edificiu unde se făcea botezul: maiestosul baptister al catedralei.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

baptistériu [riu pron. rĭu] s. n., art. baptistériul; pl. baptistérii, art. baptistériile (-ri-i-)

baptistériu s. n. [-riu pron. -riu], art. baptistériul; pl. baptistérii, art. baptistériile (sil. -ri-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BAPTISTÉRIU s. v. cristelniță.

baptisteriu s. v. CRISTELNIȚĂ.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

baptistériu, baptisterii s. n. (Mai ales în Bis. romano-catolică) Vas în care se botează copiii la biserică; cristelniță, colimvitră; p. ext. capela în care se află cristelnița, alcătuind adesea o clădire mică alipită de biserică. – Din lat. baptisterium.

Intrare: baptisteriu
baptisteriu substantiv neutru
  • pronunție: baptisterĭu
substantiv neutru (N53)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baptisteriu
  • baptisteriul
  • baptisteriu‑
plural
  • baptisterii
  • baptisteriile
genitiv-dativ singular
  • baptisteriu
  • baptisteriului
plural
  • baptisterii
  • baptisteriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

baptisteriu

  • 1. Capelă pe lângă o biserică catolică pentru oficierea botezurilor; bazin folosit la botezul prin scufundare.
    surse: DEX '09 DN sinonime: cristelniță
  • 2. Bazin de înot în termele antice.
    surse: DN

etimologie: