10 definiții pentru bandurist


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

banduríst, ~ă smf, a [At: DEX2 / Pl: ~iști, ~e / E: bandură + -ist] 1-2 (Cântăreț) din bandură2 Si: (rar) bandurar

BANDURÍST, -Ă, banduriști, -ste, s. m. și f. (Rar la f.) Cântăreț din bandură2; bandurar. – Bandură + suf. -ist.

BANDURÍST, -Ă, banduriști, -ste, s. m. și f. Cântăreț din bandură2; bandurar. – Bandură + suf. -ist.

BANDURÍST, -Ă s.m. și f. Cântăreț la bandură. [< rus. bandurist].

BANDURÍST, -Ă s. m. f. cântăreț la bandură. (< rus. bandurist)

BANDURÍST ~ști m. Persoană care cântă la bandură. /bandur[ă] + suf. ~ist


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

banduríst (rar) s. m., pl. banduríști

banduríst s. m., pl. banduríști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BANDURÍST s. (MUZ.) (rar) bandurar. (~ul cântă la bandură.)

BANDURIST s. (MUZ.) (rar) bandurar. (~ cîntă la bandură.)

Intrare: bandurist
substantiv masculin (M9)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandurist
  • banduristul
  • banduristu‑
plural
  • banduriști
  • banduriștii
genitiv-dativ singular
  • bandurist
  • banduristului
plural
  • banduriști
  • banduriștilor
vocativ singular
  • banduristule
  • banduriste
plural
  • banduriștilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bandurist, -ă bandurist banduristă

etimologie:

  • Bandură + sufix -ist.
    surse: DEX '09