bandon¹ sn [At: DA ms / Pl: ~oane / E: rs бандол, pn bandon] (Înv) Ghemotoc de păr sau de lână pe care femeile și-l puneau sub păr (la cocuri), ca să- și facă o pieptănătură mai înaltă.

bandon² sf vz bandol

*bandón n., pl. oane (rus. pol. bandon, d. fr. bandeau, ca. palton d. paletot). Mototol de păr saŭ de lînă pe care cocoanele obișnuĭaŭ să-l pună supt păru lor ca să-șĭ facă o peptănătură mai înaltă, la modă pînă pe la 1877. (Și azĭ la modă la țărancele din Ardeal supt numele de dălog).

bandol sn [At: SBIERA, P. 321 / Pl: ~oale / E: ger Bandel] (Reg) 1 Cârpă. 2 Obială.

bándol subst. (reg.) Cîrpă, obială. • /cf. pol. bandela.

❍BANDOL sbst. Bucov. Cîrpă, Obială: stăi, neagră, să-ți bag ~ul (SB.) [comp. pol. bandela].

❍BĂNDURĂ (pl. -ure) sf. Trans. Maram. 1 Bucată de pînză, cîrpă de șters praful: află luna învăluită într’o ~ ca un caș (RET.); ¶ 2 fig. Femeie destrăbălată, cu purtări urîte (VIC.) [comp. BANDOL].

bandon, bandoane, s.n. (înv.) ghem (mic) de lână sau de păr, folosit sub păr de femei, ca să înalțe pieptănătura.