5 definiții pentru bandol

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bandol sn [At: SBIERA, P. 321 / Pl: ~oale / E: ger Bandel] (Reg) 1 Cârpă. 2 Obială.

bándol subst. (reg.) Cîrpă, obială. • /cf. pol. bandela.

BANDOL sbst. Bucov. Cîrpă, Obială: stăi, neagră, să-ți bag ~ul (SB.) [comp. pol. bandela].

BĂNDU (pl. -ure) sf. Trans. Maram. 1 Bucată de pînză, cîrpă de șters praful: află luna învăluită într’o ~ ca un caș (RET.); 2 fig. Femeie destrăbălată, cu purtări urîte (VIC.) [comp. BANDOL].

Intrare: bandol
bandol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bandon
  • bandonul
  • bandonu‑
plural
  • bandoane
  • bandoanele
genitiv-dativ singular
  • bandon
  • bandonului
plural
  • bandoane
  • bandoanelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)