5 definiții pentru bandol
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bandol sn [At: SBIERA, P. 321 / Pl: ~oale / E: ger Bandel] (Reg) 1 Cârpă. 2 Obială.
bándol subst. (reg.) Cîrpă, obială. • /cf. pol. bandela.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
❍BANDOL sbst. Bucov. Cîrpă, Obială: stăi, neagră, să-ți bag ~ul (SB.) [comp. pol. bandela].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
bandon2 sf vz bandol
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍BĂNDURĂ (pl. -ure) sf. Trans. Maram. 1 Bucată de pînză, cîrpă de șters praful: află luna învăluită într’o ~ ca un caș (RET.); ¶ 2 fig. Femeie destrăbălată, cu purtări urîte (VIC.) [comp. BANDOL].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
Intrare: bandol
bandol
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bandon substantiv neutru
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)