15 definiții pentru banditism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

banditísm sn [At: DA / Pl: ~e / E: fr banditisme] 1-3 (Atitudine sau) comportare (ori faptă) de bandit (1) Si: tâlhărie, tâlhărit1.

BANDITÍSM, (2) banditisme, s. n. 1. Atitudine, comportare de bandit; tâlhărie. 2. Faptă de bandit. – Din fr. banditisme.

BANDITÍSM, banditisme, s. n. Atitudine, comportare, faptă de bandit; tâlhărie. – Din fr. banditisme.

BANDITÍSM, banditisme, s. n. Tîlhărie.

BANDITÍSM, banditisme, s. n. Tâlhărie. – Fr. banditisme.

BANDITÍSM s.n. Tâlhărie, hoție. [Cf. fr. banditisme].

BANDITÍSM s. n. act, faptă violentă săvârșită de o bandă; tâlhărie. (< fr. banditisme)

BANDITÍSM n. Comportare de bandit; faptă banditească; tâlhărie. /<fr. banditisme

banditism n. 1. starea unei țări bântuită de bandiți; 2. obiceiurile bandiților.

*banditízm n. (din bandit, fr. banditisme). Starea uneĭ țărĭ bîntuite de bandițĭ. Ocupațiunea de bandit. Faptă de bandit (tîlhărie).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

banditísm s. n., (acțiuni) pl. banditísme

banditísm s. n., pl. banditísme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BANDITÍSM s. 1. v. tâlhărie. 2. criminalitate.

BANDITISM s. gangsterism, jaf, tîlhărie, (franțuzism) brigandaj, (înv. și reg.) tîlhărit, (reg.) robălie, (înv.) tîlhărășug, tilhărire, tîlhărșag, tîlhușag. (Stîrpirea ~.)

Intrare: banditism
banditism substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • banditism
  • banditismul
  • banditismu‑
plural
  • banditisme
  • banditismele
genitiv-dativ singular
  • banditism
  • banditismului
plural
  • banditisme
  • banditismelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

banditism

etimologie: