2 intrări
18 definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bancrutat1 sn [At: MDA ms / V: ~cro~ / Pl: ~uri / E: bancruta] Falimentare.
bancrutat2, ~ă a [At: MDA ms / V: ~cro~ / Pl: ~ați, ~e / E: bancruta] Care a dat faliment.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BANCRUTA, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bancrota v vz bancruta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bancrotat1 sn vz bancrutat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bancrotat2, ~ă a vz bancrutat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bancruta vi [At: DA / V: (reg) ~cro~ / Pzi: ~tez / E: ger Bankrottieren] A da faliment.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*BANCRUTA (-utez) vb. intr. ⚚ A face bancrută, a da faliment.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BANCRUTA, bancrutez, vb. I. Intranz. A da faliment. – Din germ. bankrottieren.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BANCRUTA vb. I. intr. A da faliment. [Cf. germ. bankrottieren].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BANCRUTA vb. intr. a da faliment. (< germ. bankrottieren)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A BANCRUTA ~ez intranz. A suferi o bancrută; a da faliment. [Sil. banc-ru-] /<germ. bankrottieren
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bancrutà v. a face bancrută, a da faliment.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bancruta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. bancrutez, 3 bancrutează; conj. prez. 1 sg. să bancrutez, 3 să bancruteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bancruta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancrutează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
bancruta vb. (sil. mf. banc-), ind. prez. 1 sg. bancrutez, 3 sg. și pl. bancrutează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BANCRUTA vb. v. falimenta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BANCRUTA vb. (FIN.) (înv.) a mofluza. (Negustorul a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
bancruta, bancrutezverb
etimologie:
- bankrottieren DEX '09 DEX '98 DN