2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bancrutat1 sn [At: MDA ms / V: ~cro~ / Pl: ~uri / E: bancruta] Falimentare.

bancrutat2, ~ă a [At: MDA ms / V: ~cro~ / Pl: ~ați, ~e / E: bancruta] Care a dat faliment.

BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

bancrotat2, ~ă a vz bancrutat2

bancrotat1 sn vz bancrutat1

bancruta vi [At: DA / V: (reg) ~cro~ / Pzi: ~tez / E: ger Bankrottieren] A da faliment.

BANCRUTÁ, bancrutez, vb. I. Intranz. A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

BANCRUTÁ vb. I. intr. A da faliment. [Cf. germ. bankrottieren].

BANCRUTÁ vb. intr. a da faliment. (< germ. bankrottieren)

A BANCRUTÁ ~éz intranz. A suferi o bancrută; a da faliment. [Sil. banc-ru-] /<germ. bankrottieren

bancrutà v. a face bancrută, a da faliment.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bancrutá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancruteáză

bancrutá vb. (sil. mf. banc-), ind. prez. 1 sg. bancrutéz, 3 sg. și pl. bancruteáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BANCRUTÁ vb. v. falimenta.

BANCRUTA vb. (FIN.) (înv.) a mofluza. (Negustorul a ~.)

Intrare: bancrutat
bancrutat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrutat
  • bancrutatul
  • bancruta
  • bancrutata
plural
  • bancrutați
  • bancrutații
  • bancrutate
  • bancrutatele
genitiv-dativ singular
  • bancrutat
  • bancrutatului
  • bancrutate
  • bancrutatei
plural
  • bancrutați
  • bancrutaților
  • bancrutate
  • bancrutatelor
vocativ singular
plural
bancrotat (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrotat
  • bancrotatul
  • bancrota
  • bancrotata
plural
  • bancrotați
  • bancrotații
  • bancrotate
  • bancrotatele
genitiv-dativ singular
  • bancrotat
  • bancrotatului
  • bancrotate
  • bancrotatei
plural
  • bancrotați
  • bancrotaților
  • bancrotate
  • bancrotatelor
vocativ singular
plural
bancrutat (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrutat
  • bancrutatul
plural
  • bancrutaturi
  • bancrutaturile
genitiv-dativ singular
  • bancrutat
  • bancrutatului
plural
  • bancrutaturi
  • bancrutaturilor
vocativ singular
plural
bancrotat (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrotat
  • bancrotatul
plural
  • bancrotaturi
  • bancrotaturile
genitiv-dativ singular
  • bancrotat
  • bancrotatului
plural
  • bancrotaturi
  • bancrotaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: bancruta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bancruta
  • bancrutare
  • bancrutat
  • bancrutatu‑
  • bancrutând
  • bancrutându‑
singular plural
  • bancrutea
  • bancrutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bancrutez
(să)
  • bancrutez
  • bancrutam
  • bancrutai
  • bancrutasem
a II-a (tu)
  • bancrutezi
(să)
  • bancrutezi
  • bancrutai
  • bancrutași
  • bancrutaseși
a III-a (el, ea)
  • bancrutea
(să)
  • bancruteze
  • bancruta
  • bancrută
  • bancrutase
plural I (noi)
  • bancrutăm
(să)
  • bancrutăm
  • bancrutam
  • bancrutarăm
  • bancrutaserăm
  • bancrutasem
a II-a (voi)
  • bancrutați
(să)
  • bancrutați
  • bancrutați
  • bancrutarăți
  • bancrutaserăți
  • bancrutaseți
a III-a (ei, ele)
  • bancrutea
(să)
  • bancruteze
  • bancrutau
  • bancruta
  • bancrutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bancruta

etimologie: