opțiuni
  • info

3 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bancrutare sf [At: MDA ms / V: ~cro~ / Pl: ~tări / E: bancruta] (Rar) Falimentare.

BANCRUTA, bancrutez, vb. I. Intranz. (Rar.) A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

BANCRUTAR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).

bancrot2, ~ă smf, a vz bancrutar

bancrota v vz bancruta

bancrotare sf vz bancrutare

bancrut sm vz bancrutar

bancruta vi [At: DA / V: (reg) ~cro~ / Pzi: ~tez / E: ger Bankrottieren] A da faliment.

bancrutar, ~ă smf, a [At: MAIORESCU, D. I, 207 / V: (reg) ~crot, ~crut / Pl: ~i, ~e / E: bancrută + -ar cf fr banqueroutier] 1-2 (Om) falit.

bancrutár, -ă s.m., s.f. (fin.) Persoană care a dat faliment; bancrut. • pl. -i, -e. /bancrută + -ar, după fr. banqueroutier.

*BANCRUTA (-utez) vb. intr. ⚚ A face bancrută, a da faliment.

*BANCRUTAR sm. ⚚ Falit, care a dat faliment, mofluz: mai pot fi declarați ~i frauduloși și comercianții cari înainte de declararea în faliment, vor fi înstrăinat o parte însemnată din mărfuri (COD.-COM.) [fr. banqueroutier].

BANCRUTA, bancrutez, vb. I. Intranz. A da faliment. – Din germ. bankrottieren.

BANCRUTAR, bancrutari, s. m. (Rar) Persoană care a suferit o bancrută. – Bancrută + suf. -ar (după fr. banqueroutier).

BANCRUTAR, bancrutari, s. m. (Rar) Falit. – După fr. banqueroutier.

BANCRUTA vb. I. intr. A da faliment. [Cf. germ. bankrottieren].

BANCRUTAR s.m. (Rar) Falit, bancrut. [Var. bancrutier s.m. / cf. fr. banqueroutier, it. bancarottiere].

BANCRUTIER s.m. v. bancrutar.

BANCRUTA vb. intr. a da faliment. (< germ. bankrottieren)

BANCRUTAR s. m. Falit; bancrut. (după fr. banqueroutier)

A BANCRUTA ~ez intranz. A suferi o bancrută; a da faliment. [Sil. banc-ru-] /<germ. bankrottieren

BANCRUTAR ~i m. Persoană care a suferit o bancrută. ~ fraudulos. [Sil. banc-ru-] /banc-rută + suf. ~ar

bancrutà v. a face bancrută, a da faliment.

*bancrutár m. (d. bancrută; fr. banqueroutier). Rar. Falit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bancruta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. bancrutez, 3 bancrutează; conj. prez. 1 sg. să bancrutez, 3 să bancruteze

bancrutar (rar) s. m., pl. bancrutari

bancruta (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 bancrutează

bancrutar (rar) s. m., pl. bancrutari

bancruta vb. (sil. mf. banc-), ind. prez. 1 sg. bancrutez, 3 sg. și pl. bancrutează

bancrutar s. m. (sil. mf. banc-), pl. bancrutari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BANCRUTA vb. v. falimenta.

BANCRUTAR s. v. falit.

BANCRUTA vb. (FIN.) (înv.) a mofluza. (Negustorul a ~.)

BANCRUTAR s. (FIN.) falit, (înv.) mofluz, mofluzit.

Intrare: bancrutare
bancrutare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrutare
  • bancrutarea
plural
  • bancrutări
  • bancrutările
genitiv-dativ singular
  • bancrutări
  • bancrutării
plural
  • bancrutări
  • bancrutărilor
vocativ singular —
plural —
bancrotare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bancruta
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bancruta
  • bancrutare
  • bancrutat
  • bancrutatu‑
  • bancrutând
  • bancrutându‑
 singular plural
  • bancrutează
  • bancrutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bancrutez
 (să)
  • bancrutez
  • bancrutam
  • bancrutai
  • bancrutasem
a II-a (tu)
  • bancrutezi
 (să)
  • bancrutezi
  • bancrutai
  • bancrutași
  • bancrutaseși
a III-a (el, ea)
  • bancrutează
 (să)
  • bancruteze
  • bancruta
  • bancrută
  • bancrutase
plural I (noi)
  • bancrutăm
 (să)
  • bancrutăm
  • bancrutam
  • bancrutarăm
  • bancrutaserăm
  • bancrutasem
a II-a (voi)
  • bancrutați
 (să)
  • bancrutați
  • bancrutați
  • bancrutarăți
  • bancrutaserăți
  • bancrutaseți
a III-a (ei, ele)
  • bancrutează
 (să)
  • bancruteze
  • bancrutau
  • bancrutară
  • bancrutaseră
bancrota
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bancrutar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrutar
  • bancrutarul
  • bancrutaru‑
plural
  • bancrutari
  • bancrutarii
genitiv-dativ singular
  • bancrutar
  • bancrutarului
plural
  • bancrutari
  • bancrutarilor
vocativ singular
  • bancrutarule
  • bancrutare
plural
  • bancrutarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrutier
  • bancrutierul
  • bancrutieru‑
plural
  • bancrutieri
  • bancrutierii
genitiv-dativ singular
  • bancrutier
  • bancrutierului
plural
  • bancrutieri
  • bancrutierilor
vocativ singular
  • bancrutierule
  • bancrutiere
plural
  • bancrutierilor
bancrot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrut
  • bancrutul
  • bancrutu‑
plural
  • bancruți
  • bancruții
genitiv-dativ singular
  • bancrut
  • bancrutului
plural
  • bancruți
  • bancruților
vocativ singular
  • bancrutule
  • bancrute
plural
  • bancruților
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bancruta, bancrutezverb

etimologie:

bancrutar, bancrutarisubstantiv masculin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.