7 definiții pentru bancrut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bancrút sm vz bancrutar

BANCRÚT s.m. Bancrutar. [< germ. Bankrott, cf. it. bancarottiere].

BANCRÚT s. m. Bancrutar. (din germ. Bankrott)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bancrút (rar) s. m., pl. bancrúți

bancrút s. m. (sil. mf. banc -), pl. bancrúți

BANCRÚT, bancruți, s.m. (sil. mf. banc-).

Intrare: bancrut
  • silabație: banc-
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancrut
  • bancrutul
  • bancrutu‑
plural
  • bancruți
  • bancruții
genitiv-dativ singular
  • bancrut
  • bancrutului
plural
  • bancruți
  • bancruților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)