BANCHET, banchete, s. n. Masă festivă dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; festin. – Din fr. banquet.

banchet² sn vz banchetă

banchet¹ sn [At: ALECSANDRI, P. 227 / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: it banchetto, fr bancquet] 1 Masă festivă, bogată, la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment Si: ospăț, (liv) agapă, festin, (reg) praznic, prăznuire. 2 (Fig; îs) -ul vieții (sau al lumii) Plăcerile vieții.

banchét¹ s.n. 1 Masă festivă, dată în cinstea unei persoane sau cu prilejul unui eveniment deosebit; festin. 2 Fig. Banchetul vieții (sau lumii) = plăcerile vieții. • pl. -e, (înv.) -uri. /<fr. banquet, germ. Bankett.

banchét² s.n. v. banchetă.

*BANCHET (pl. -ete, -eturi) sn. Ospăț, masă mare, ziafet: ce de mai veselii! ce ~uri! (ALECS.) [fr. banquet].

BANCHET, banchete, s. n. Masă festivă, la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment; festin. – Din fr. banquet.

BANCHET, banchete, s. n. Masă cu caracter festiv pentru a sărbători o persoană sau un eveniment; ospăț. Prînzul și cina au fost adevărate banchete. IBRĂILEANU, A. 148. – Pl, și: (învechit) bancheturi (ALECSANDRI, P. I 227).

BANCHET, banchete, s. n. Masă cu caracter festiv la care se sărbătorește o persoană sau un eveniment. – Fr. banquet.

BANCHET s.n. Ospăț, masă mare festivă (dată în cinstea unei persoane sau a unui eveniment). [Pl. -te, -turi. / < fr. banquet, it. banchetto].

BANCHET s. n. masă festivă în cinstea unei persoane, a unui eveniment. (< fr. banquet, it. banchetto)

BANCHET ~e n. Masă solemnă fastuoasă, care reunește mai multe persoane, invitate cu ocazia unui eveniment. A da un ~. /<fr. banquet

banchet n. ospăț strălucit, masă mare.

*banchét n., pl. e și urĭ (fr. banquet, d. it. banchetto, carev ine d. banco, bancă). Ospăț, mare prînz orĭ mare cină: un banchet politic. V. benchet, ziafet.

BANCHETĂ, banchete, s. f. 1. Bancă¹ mică (capitonată) fără spetează; bancă¹ sau canapea montată în vehicule. 2. Porțiune orizontală, în formă de treaptă, amenajată în lungul unui terasament. 3. (În echitație) Obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă. – Din fr. banquette.

banchetă sf [At: I. IONESCU, M. 706 / V: (înv) banchet / Pl: ~te / E: fr banquette] 1 Bancă² (1) mică (și capitonată, umplută, de obicei, cu păr de animale, câlți etc.) fără spătar. 2-3 Bancă² (1) sau (canapea montată în vehicule). 4 (Înv; imp) Șir de lucruri întinse pe pământ, unul lângă altul, formând un fel de banc³ (1). 5 (Îs) ~ de tragere Bandă îngustă de teren sau de zidărie pe care stau trăgătorii, la adăpostul parapetelor lucrărilor de fortificații. 6 Porțiune orizontală, în formă de treaptă, într-o lucrare de terasament. 7 Construcție accesorie a unui dig. 8 (Ech) Obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă.

banchétă s.f 1 Bancă mică (capitonată), fară spetează. 2 Bancă sau canapea montată în vehicule. ◆ Spec. Canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată. 3 Porțiune orizontală, relativ îngustă, în formă de treaptă, amenajată în lungul unui terasament sau al unui taluz, pentru a-i spori stabilitatea. ◆ Rambleu format din excedentul de material excavat. 4 (hidrotehn.) Construcție accesorie a unui dig. 5 (milit.) Banchetă de tragere = bandă îngustă de teren sau de zidărie pe care stau trăgătorii, la adăpostul parapetelor lucrărilor de fortificații. 6 (echit.) Obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă. 7 (geomorf.) Banchetă litorală = platformă de abraziune foarte îngustă care se formează la piciorul unei faleze stîncoase în timpul fluxului sau al furtunilor. • pl. -e. și (înv.) banchét s.n. /<fr. banquette.

benchet s.n. (fam.) Petrecere mare. Benchetui începe cu glume late (Russo). • pl. -e, -uri. /<ucr. бенкет.

*BANCHETĂ (pl. -ete) sf. 1 Bancă fără spate, mai adesea îmbrăcată cu postav sau cu piele (🖼 344): în interiorul unui vagon... stau înghesuite, pe banchete și în picioare, treizeci... de persoane (CAR.) ¶ 2 🎖️Ridicătură de pămînt pe care se suie soldatul ca să tragă cu pușca pe deasupra parapetului [fr. banquette].

BANCHETĂ, banchete, s. f. 1. Bancă¹ mică (capitonată) fără spetează; bancă¹ sau canapea montată în vehicule. 2. Porțiune orizontală, în formă de treaptă, într-o lucrare de terasament. 3. (În echitație) Obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă – Din fr. banquette.

BANCHETĂ, banchete, s. f. Bancă mică fără spetează (de obicei capitonată); bancă sau canapea în vagoanele de cale ferată. Herault pe banchetă citește. CAMIL PETRESCU, T. II 609. Și dacă lenea și lipsa de dragoste pentru priveliștile naturii te țin pironit pe bancheta ta... auzi vîjtind pe sub vagon o apă repede. VLAHUȚĂ, O. A. III 32. Mititelul... [este] al d-voastră? întreabă conductorul, arătînd pe ofițerașul de vînători care s-a suit cu picioarele pe bancheta de catifea. CARAGIALE, O. II 196.

BANCHETĂ, banchete, s. f. 1. Bancă mică (capitonată) fără spetează; bancă sau canapea montată în vehicule, pe care stau oamenii. 2. Porțiune orizontală, de forma unei trepte, într-o lucrare de terasament. – Fr. banquette.

BANCHETĂ s.f. 1. Bancă mică fără spetează; (spec.) canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată. 2. Fîșie orizontală de-a lungul șanțurilor unei șosele. 3. Banchetă litorală = treaptă îngustă de abraziune formată la piciorul unei faleze. [< fr. banquette].

BANCHETĂ s. f. 1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată. 2. suprafață orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea. ◊ rambleu format din excedentul de material excavat. ◊ fâșie orizontală de-a lungul unui terasament. 3. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă. 4. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze. (< fr. banquette)

BANCHETĂ ~e f. 1) Bancă mică, capitonată (cu sau fără spetează), montată în unele vehicule. 2) Porțiune orizontală, în formă de treaptă, de-a lungul unui terasament. /<fr. banquette

banchetă f. 1. bancă mică, fără spate șl căptușită (mai ales la teatru și în vagoane); 2. ridicătură de pământ, la poalele și dindărătul unui parapet, de pe care soldații bat cu pușca.

benchet n. ospăț de petrecere cu băutură și joc: la benchete bravii nu se mai adună BOL. [Formă populară trasă din it. BANCHETTO].

*banchétă f., pl. e (fr. banquette). Bancă mică. Ridicătură de pămînt (la poalele unuĭ parapet) de pe care soldațiĭ trag cu pușca.

banchet s. n., pl. banchete

banchet s. n., pl. banchete

banchet s. n., pl. banchete

banchetă s. f., g.-d. art. banchetei; pl. banchete

banchetă s. f., g.-d. art. banchetei; pl. banchete

banchetă s. f., pl. banchete

BANCHET s. masă, ospăț, praznic, prăznuire, prânz, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prânzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.)

BANCHET s. masă, ospăț, praznic, prăznuire, prînz, (livr.) festin, (rar) ospeție, (pop.) prînzare. (A dat un ~ în cinstea oaspeților.) erată

banchet (banchete), s. n. – Masă festivă, festin. – Var. (Mold.) benchet. It. banchetto, fr. banquet (sec. XVIII). Var. se explică în DAR (urmat de Scriban) pe baza rut. benket, care ar putea fi, dimpotrivă, un der. rom. Acesta din urmă pare a se datora unei pronunțări vechi *bănchet, cu asimilarea vocalei atone. – Der. benchetui, vb. (a chefui).