BANAN, banani, s. m. Bananier (1). – Din banană (derivat regresiv).

banan sm [At: MEHEDINȚI, G. F. 174 / Pl: ~i / E: banană] Plantă tropicală erbacee cu aspect arborescent, din familia musaceelor, cu tulpina cărnoasă încoronată de frunze late și lungi, din mijlocul cărora cresc fructele comestibile în ciorchine (Musa paradisiaca) Si: (liv) bananier (1).

banán s.m., adj.invar., s.n. invar. 1 s.m. (bot.) Arbore tropical, cu tulpina cărnoasă, cu frunzele late și lungi, cu fructele comestibile, care cresc în ciorchini mari (Musa paradisiaca); bananier. 2 adj.invar., s.n. invar. (De) culoare galbenă (ca banana) cu nuanțe de verzui sau portocaliu. • pl. m. -i. /de la banană, prin derivare regresivă.

*BANAN sm. 🌿 Mare plantă ierboasă din ținuturile tropicale care poate să ajungă pînă la o înălțime de mai mulți metri, și seamană întru cîtva cu palmierul (Musa paradisiaca) (🖼 341); fructele lui, bananele, groase și lunguețe, acoperite cu o piele groasă, cresc în număr foarte mare, dispuse într’o ciorchină, și constitue un element important din hrana locuitorilor din ținuturile tropicale; carnea lor e foarte dulce și bogată în amidon [banană].

BANAN, banani, s. m. Plantă tropicală arborescentă cu frunze late și lungi, cu fructe comestibile care cresc în ciorchini mari; bananier (1) (Musa paradisiaca). – Din banană (derivat regresiv).

BANAN, banani, s. m. Plantă tropicală cu aspect arborescent; are foi late și lungi, în mijlocul cărora cresc, în mănunchiuri, bananele (Musa paradisiaca și Musa sapientium); bananier. Patria bananului e Asia de sud.

BANAN, banani, s. m. Plantă tropicală cu aspect arborescent, cu foi late și lungi în mijlocul cărora cresc, în mănunchiuri, fructe comestibile (Musa paradisiaca și sapientium). – Din banană.

BANAN s.m. (Bot.) Plantă tropicală arborescentă cu frunze late și lunguiețe, ale cărei fructe cresc în ciorchine; bananier. [< banană, cf. it. banano].

BANAN I. s. m. Bananier. II. adj. inv., s. n. (De) culoare roz-galben, ca banana. (< it. banano)

BANAN I. s. m. bananier. II. adj. inv., s. n. (de) culoare roz-galben, ca banana. (< it. banano)

banan m. arbore, originar din India, ale cărui fructe înlocuiesc grâul în țările tropicale; din trunchiul său se fac stofe și hârtie (Musa paradisiaca).

musa vi [At: BARCIANU / Pzi: 3 ~sează / E: fr mousser] (Frm; d. vinuri) A face spumă și bășicuțe.

*BANANĂ (pl. -ane) sf. 🌿 Fructul bananului (👉 BANAN) [fr.].

banan (arbore) (rar) s. m., pl. banani

banan (copac) (rar) s. m., pl. banani

banan s. m., pl. banani

BANAN s. v. bananier.

BANAN s. (BOT.; Musa paradisiaca) bananier.

MUSA L., BANAN fam. Musaceae. Gen originar din regiunile tropicale, cca 80 specii, erbacee, perene, înalte, cu tulpina cărnoasă, formată aparent din pețiolurile invaginate ale frunzelor. Frunze (în tinerețe rulate) mari, numeroase. Flori (periantul cu 6 diviziuni, o singură petală liberă, celelalte concrescute, 5 stamine fertile) sesile, așezate în verticile, pe 2 rînduri, în axa bracteelor de pe peduncul (în partea inferioară cele femele, la mijloc hermafrodite, iar spre vîrf cele mascule), reunite într-o inflorescență în formă de ciorchine. Fructe baciforme, cărnoase, lungi pînă la cca 35 cm și groase pînă la cca 5 cm, verzi-gălbui sau roșietice, de obicei fără semințe, făinoase, zaharoase și aromatice, dispuse ca și florile. După fructificare plantele mor, apărînd altele noi din muguri ce se dezvoltă pe rizom.