O definiție pentru banțig


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bánțig (-guri), s. n. – Ferestrău mecanic. Germ. Bandsäge. Termen industrial.

Intrare: banțig
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • banțig
  • banțigul
  • banțigu‑
plural
  • banțiguri
  • banțigurile
genitiv-dativ singular
  • banțig
  • banțigului
plural
  • banțiguri
  • banțigurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)