5 definiții pentru baltagiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
baltagiu sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 92 / Pl: ~ii / E: tc bâltay] (Înv) 1 Soldat (pionier) care servea în garda seraiului. 2 (Îc) -agi-baș(ă) Căpitan de baltagii (1).
baltagíu s.m. (în trecut) Soldat care era înarmat cu baltage. • pl. -gii./<tc. baltaci.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BALTAGIU sm. 🔎 Soldat înarmat cu baltag care servia în garda seraiului Sultanului: au heretisit pe Patriarhul în două caice cu un ~ și cu slugi fiește-care (LET.) [tc. baltaǧy].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
baltagíŭ m. (turc. baltağy). Vechĭ. Soldat armat cu baltag.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
baltagiu, baltagii, s.m. (înv.) soldat pionier, înarmat cu un baltag, din garda saraiului.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: baltagiu
baltagiu substantiv masculin
substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)