5 definiții pentru baltagiu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

baltagiu sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 92 / Pl: ~ii / E: tc bâltay] (Înv) 1 Soldat (pionier) care servea în garda seraiului. 2 (Îc) -agi-baș(ă) Căpitan de baltagii (1).

baltagíu s.m. (în trecut) Soldat care era înarmat cu baltage. • pl. -gii./<tc. baltaci.

BALTAGIU sm. 🔎 Soldat înarmat cu baltag care servia în garda seraiului Sultanului: au heretisit pe Patriarhul în două caice cu un ~ și cu slugi fiește-care (LET.) [tc. baltaǧy].

baltagíŭ m. (turc. baltağy). Vechĭ. Soldat armat cu baltag.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

baltagiu, baltagii, s.m. (înv.) soldat pionier, înarmat cu un baltag, din garda saraiului.

Intrare: baltagiu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baltagiu
  • baltagiul
  • baltagiu‑
plural
  • baltagii
  • baltagiii
genitiv-dativ singular
  • baltagiu
  • baltagiului
plural
  • baltagii
  • baltagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)