BALTĂ subst. 1. – b. (Ard II 38; Arh); Gr., mold. (Sd VI 116). 2. Bălti escu (Puc); -ești s. (Sd XVI); Baltiscu (sic) (ib.). 3. Băltin (16 A VI 234). 4. Baltac, VI. (RI VII 178); Isaac (Puc 67); Băltac, A. (AO XVII 314), cf. subst. băltac 1° „vînt violent”, 2° „baltag”. 5. Băltei, I. (Tel 58). 6. Cf. Bîlta și Bîltanele ss.; Bîltanul t. 7. V. și Balț, nume ce se poate explica din subst pl. bălți.