3 intrări
- bălsămat bălsămit
- Chrysanthemum balsamita
- îmbălsămat îmbălsămit balsamat bălsămit
17 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂLSĂMÁT, -Ă, bălsămați, -te, adj. (Rar) Îmbălsămat. [Var.: bălsămit, -ă adj.] – V. bălsăma.
BĂLSĂMÁT, -Ă, bălsămați, -te, adj. (Rar) Îmbălsămat. [Var.: bălsămit, -ă adj.] – V. bălsăma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. bălsămat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. bălsămat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÁT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care are și răspândește un miros plăcut; în care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme; parfumat, înmiresmat, miresmat. 2. (Despre cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; care este conservat prin îmbălsămare; bălsămat. [Var.: (rar) îmbălsămít, -ă adj.] – V. îmbălsăma.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÁT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care are și răspândește un miros plăcut; în care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme; parfumat, înmiresmat, miresmat. 2. (Despre cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; care este conservat prin îmbălsămare; bălsămat. [Var.: (rar) îmbălsămít, -ă adj.] – V. îmbălsăma.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
balsamat2, ~ă a vz bălsămat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
balsamat1 sn vz bălsămat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălsămát1 sn [At: DA / V: balsam-1 / Pl: ~uri / E: bălsăma] (Rar) 1 Îmbălsămare (1). 2 Parfumare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălsămat2, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 77 / V: balsam~2 / Pl: ~ați, ~e / E: bălsăma] 1 (Rar) Îmbălsămat2. 2-3 (Înv) Care a fost (uns sau) impregnat cu balsam Si: bălsămit2 (2-3). 4 (Fig) Parfumat2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îmbălsămat, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 24 / V: (rar) ~mit2 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbălsăma] 1 (Med; d. cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) bălsămat2. 2 (D. flori, parfumuri) Care răspândește un miros plăcut (și pătrunzător) Si: înmiresmat, miresmat, parfumat. 3 În care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme Si: înmiresmat, miresmat, parfumat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BALSAMÁT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMÁT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care răspîndește un miros foarte plăcut; în care s-a răspîndit un miros foarte plăcut; parfumat, înmiresmat. Prăvălii îmbălsămate de cafea nu crudă, verde și tare, ci prăjită, uleioasă, grasă sau rîșnită, cu mireasma tare și îmbătătoare. DUMITRIU, N. 265. Deschise ferestrele și aerul proaspăt, îmbălsămat al primăverii năvăli în odaie. AGÎRBICEANU, S. P. 101. Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau nici mai moi, nici mai mirositoare decît așternutul meu de iarbă îmbălsămată și cosită din ajun. HOGAȘ, M. N. 70. 2. (Despre cadavre) Îmbibat, impregnat cu substanțe care împiedică sau întîrzie putrefacția. – Variante: îmbălsămít, -ă (MACEDONSKI, O. I 64), balsamát, -ă, bălsămít, -ă (ODOBESCU, S. III 202, ALEXANDRESCU, M. 77) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BĂLSĂMÁT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
îmbălsămat a. 1. umplut cu aromate (spre a nu putrezi): corp îmbălsămat; 2. fig. frumos mirositor: raiul cu grădini îmbălsămate EM.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎMBĂLSĂMÁT adj. 1. v. înmiresmat. 2. v. aromat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMBĂLSĂMAT adj. 1. îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) tămîiat, (pop.) miresmat, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Un miros ~; aer ~.) 2. aromat, aromatic, îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Chrysanthemum balsamita L. Specie care înflorește vara. Flori în calatidii puține, lung-pedunculate, în corimb lax, cele marginale, femele, albe, ligulate, cele centrale galbene, tubuloase, hermafrodite. Frunze odorante, aproape sesile, ovat-dințate, cele superioare sesile, rar auriculate, cele inferioare pețiolate. Plantă perenă, erbacee (cca 100 cm înălțime), sur-păroasă.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
bălsămat bălsămit
îmbălsămat îmbălsămit balsamat bălsămit
- 1. Care are și răspândește un miros plăcut; în care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme.exemple
- Prăvălii îmbălsămate de cafea nu crudă, verde și tare, ci prăjită, uleioasă, grasă sau rîșnită, cu mireasma tare și îmbătătoare. DUMITRIU, N. 265.
- Deschise ferestrele și aerul proaspăt, îmbălsămat al primăverii năvăli în odaie. AGÎRBICEANU, S. P. 101.
- Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau nici mai moi, nici mai mirositoare decît așternutul meu de iarbă îmbălsămată și cosită din ajun. HOGAȘ, M. N. 70.
-
- 2. (Despre cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; care este conservat prin îmbălsămare.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bălsămat
etimologie:
- vezi îmbălsămasurse: DEX '98 DEX '09