balsamat², ~ă a vz bălsămat²

balsamat¹ sn vz bălsămat¹

bălsămát¹ sn [At: DA / V: balsam-¹ / Pl: ~uri / E: bălsăma] (Rar) 1 Îmbălsămare (1). 2 Parfumare.

bălsămat², ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 77 / V: balsam~² / Pl: ~ați, ~e / E: bălsăma] 1 (Rar) Îmbălsămat². 2-3 (Înv) Care a fost (uns sau) impregnat cu balsam Si: bălsămit² (2-3). 4 (Fig) Parfumat².

îmbălsămat, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 24 / V: (rar) ~mit² / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbălsăma] 1 (Med; d. cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) bălsămat². 2 (D. flori, parfumuri) Care răspândește un miros plăcut (și pătrunzător) Si: înmiresmat, miresmat, parfumat. 3 În care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme Si: înmiresmat, miresmat, parfumat.

BALSAMÁT, -Ă adj. v. îmbălsămat.

ÎMBĂLSĂMÁT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care răspîndește un miros foarte plăcut; în care s-a răspîndit un miros foarte plăcut; parfumat, înmiresmat. Prăvălii îmbălsămate de cafea nu crudă, verde și tare, ci prăjită, uleioasă, grasă sau rîșnită, cu mireasma tare și îmbătătoare. DUMITRIU, N. 265. Deschise ferestrele și aerul proaspăt, îmbălsămat al primăverii năvăli în odaie. AGÎRBICEANU, S. P. 101. Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau nici mai moi, nici mai mirositoare decît așternutul meu de iarbă îmbălsămată și cosită din ajun. HOGAȘ, M. N. 70. 2. (Despre cadavre) Îmbibat, impregnat cu substanțe care împiedică sau întîrzie putrefacția. – Variante: îmbălsămít, -ă (MACEDONSKI, O. I 64), balsamát, -ă, bălsămít, -ă (ODOBESCU, S. III 202, ALEXANDRESCU, M. 77) adj.

BĂLSĂMÁT, -Ă adj. v. îmbălsămat.

îmbălsămat a. 1. umplut cu aromate (spre a nu putrezi): corp îmbălsămat; 2. fig. frumos mirositor: raiul cu grădini îmbălsămate EM.

ÎMBĂLSĂMÁT adj. 1. v. înmiresmat. 2. v. aromat.

ÎMBĂLSĂMAT adj. 1. îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) tămîiat, (pop.) miresmat, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Un miros ~; aer ~.) 2. aromat, aromatic, îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.)

Chrysanthemum balsamita L. Specie care înflorește vara. Flori în calatidii puține, lung-pedunculate, în corimb lax, cele marginale, femele, albe, ligulate, cele centrale galbene, tubuloase, hermafrodite. Frunze odorante, aproape sesile, ovat-dințate, cele superioare sesile, rar auriculate, cele inferioare pețiolate. Plantă perenă, erbacee (cca 100 cm înălțime), sur-păroasă.