balsamare sf vz bălsămare

BĂLSĂMA, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămi vb. IV] – Din. balsam.

ÎMBĂLSĂMA, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămi vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.

balsama v vz bălsăma

bălsăma vt [At: NEGRUZZI, S. II, 156 / V: balsama / Pzi: ~mez / E: balsam + -a] 1 A îmbălsăma (un cadavru) Si: a bălsămi (1), a îmbălsămi (1). 2 A face să se răspândească un miros foarte plăcut (în aer) Si: îmbălsăma, bălsămi (2), a îmbălsămi (2).

bălsămare sf [At: DA / V: balsam- / Pl: ~mări / E: bălsăma] (Rar) 1 Îmbălsămare (1). 2 Parfumare.

bălsămi vt [At: DA / Pzi: ~mesc / E: balsam] 1-2 (Înv) A bălsăma (1-2).

îmbălsăma vt [At: MACEDONSKI, O. I, 20 / S și: (înv) înb~ / V: (rar; cscj) ~mi / Pzi: ~mez, (înv) ~mesc, 3 ~mează / E: în- + balsam] 1 (Med) A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice introduse prin artere pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) a bălsăma (1). 2 (P 3; d. flori, parfumuri) A umple aerul cu miros plăcut și pătrunzător Si: a bălsăma (2), a înmiresma, a miresma, a parfuma.

îmbălsămi v vz îmbălsăma

bălsămá vb. I. tr. (înv.) A îmbălsăma. • prez. ind. -ez. și bălsămí vb. IV. /balsam + -a.

bălsămí vb. IV. v. bălsăma.

*BĂLSĂMA (-ămez...) *BĂLSĂMI (-ămesc...) – ÎMBĂLSĂMA.

BĂLSĂMA, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămi vb. IV] – Din balsam.

ÎMBĂLSĂMA, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A umple, a impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice (introduse prin artere) pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămi vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.

BALSAMA vb. I v. îmbălsăma.

BĂLSĂMA vb. I v. îmbălsăma.

BĂLSĂMI vb. IV v. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMA, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales despre flori) A parfuma, a înmiresma aerul. Florile rare îmbălsămau aerul cu miresmele lor puternice, împrospătate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10. 2. A îmbiba, a impregna un cadavru cu substanțe care au proprietatea de a împiedica sau a întîrzia putrefacția. – Variante: balsama, bălsăma (NEGRUZZI, S. II 156) vb. I, bălsămi (BĂLCESCU, O. II 267), îmbălsămi (MACEDONSKI, O. II 267) vb. IV.

BALSAMA vb. I. v. îmbălsăma.

BĂLSĂMA vb. I. v. îmbălsăma.

BĂLSĂMI vb. IV. v. îmbălsăma.

A ÎMBĂLSĂMA ~ez tranz. 1) (spații) A umple cu miros plăcut; a înmiresma; a parfuma. 2) (cadavre) A îmbiba cu balsam (pentru a preveni sau a întârzia putrezirea). /în + balsam

bălsămì v. a îmbălsăma (poetic): a sa dulce suflare ăst aer bălsămește GR. AL.

îmbălsămà v. 1. a umplea un cadavru cu aromate spre a-1 împiedica de a putrezi; 2. a răspândi un miros plăcut: florile îmbălsămează aerul.

îmbalsaméz și îmbălsăméz v. tr. (d. balsam; it. imbalsamare, fr. embaumer). Umplu un cadavru cu substanțe aromatice ca să nu putrezească. Parfumez: florile îmbalsamează aeru. – Astăzĭ nu se maĭ îmbalsamează morțiĭ scoțîndu-li-se intestinele, ca în vechime, ci se injectează în vine niște substanțe care împedecă putrezirea, și de aceĭa e maĭ exact a zice a injecta.

îmbălsăméz, V. îmbalsamez.

îmbălsăma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbălsămez, 3 îmbălsămează; conj. prez. 1 sg. să îmbălsămez, 3 să îmbălsămeze

îmbălsăma (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămează

bălsăma vb., ind. prez. 1 sg. bălsămez, 3 sg. și pl. bălsămează

îmbălsăma vb., ind. prez. 1 sg. îmbălsămez, 3 sg. și pl. îmbălsămează

îmbălsămez.

ÎMBĂLSĂMA vb. v. înmiresma.

ÎMBĂLSĂMA vb. a înmiresma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinți. (Florile ~ aerul.)

îmbălsăma, îmbălsămez v. t. (intl.) a omorî, a ucide.