2 intrări

Articole pe această temă:

21 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balót sn [At: (a. 1883) URICARIUL VII, 224 / Pl: ~uri / E: fr ballot] 1 Pachet mare de mărfuri sau de diferite obiecte special ambalate (pentru transportul dintr-un loc în altul). 2 (Spc) Pachet de bumbac, de lână etc. 3 Legătură mare de rufe, de haine etc. 4-5 (Îc) OțeI-~ (sau fier-) Bandă lată de oțel (sau fier), cu grosime mică, întrebuințată la confecționarea cercurilor de butoaie, a șinelor de pe obada roților de căruță etc.

BALÓT, baloturi, s. n. Pachet mare de mărfuri sau de diferite obiecte; (spec.) pachet de bumbac, de lână etc.; legătură mare de haine, de rufe etc.; bal2. ♦ Oțel-balot = bandă de oțel utilizată la confecționarea cercurilor de butoaie, la ambalaje etc. [Pl. și: (m.) baloți] – Din fr. ballot.

BALÓT, baloturi, s. n. Pachet mare de mărfuri sau de diferite obiecte; (în special) pachet de bumbac, de lână etc.; legătură mare de haine, de rufe etc; bal2. ♦ Oțel-balot = bandă de oțel întrebuințată la confecționarea cercurilor de butoaie, a șinelor de roți de căruță etc. – Din fr. ballot.

BALÓT2, baloturi, s. n. Pachet mare de mărfuri sau de diferite obiecte; legătură mare de haine, rufe etc. într-un ambalaj de pînză; (în limbajul comercial, în special) pachet de bumbac, de lînă, de iută etc. Stam ceasuri întregi după baloturi de postav și după grămezi de pește sărat în fața casei. CAMIL PETRESCU, T. II 241. Cînd schela fu gata, cei aleși pentru lucru se suiră sus, deschiseră hambarele, apoi începură a lucra. Unii luară baloturile uriașe, le înălțară pe umeri. DUNĂREANU, N. 13. Hamalii portului umblau în sus și în jos, ca furnicile, scoțînd din magaziile adînci ale pîntecosului vas plutitor baloturi și butoaie cu marfă. ODOBESCU, S. III 248.

BALÓT1 s. n. invar. (Numai în expr.) Oțel-balot = bandă de oțel de grosime mică, întrebuințată la confecționarea cercurilor de butoaie, a șinelor de roți etc.

BALÓT1 adj. n. invar. (În expr.) Oțel-balot = bandă de oțel laminat la cald, de grosime mică, întrebuințată la confecționarea cercurilor de butoaie, a șinelor de roți etc. – Fr. ballot.

BALÓT2, baloturi, s. n. Pachet mare de mărfuri sau de diferite obiecte; (în special) pachet de bumbac, de lână etc.; legătură mare de haine, de rufe etc. – Fr. ballot.

BALÓT s.n. Pachet, legătură mare (de mărfuri, de lucruri etc.); (spec.) bal2, legătură, pachet (de bumbac, de lână etc.). ◊ Fier sau oțel-balot = bandă de oțel care servește la legarea baloturilor, la confecționarea cercurilor de butoaie, a șinelor de roți etc. [Pl. -turi. / < fr. ballot].

BALÓT s. n. pachet, legătură mare de mărfuri, de diferite obiecte etc.; bal2. ◊ oțel-balot = bandă de oțel la legarea baloturilor, la confecționarea cercurilor de butoaie etc. (< fr. ballot)

BALÓT ~uri n. Pachet mare de mărfuri (mai ales de textile), ambalate în pânză sau în hârtie. ~ de postav. /<fr. ballot

balot m. 1. pachet mic de mărfuri; 2. zece topuri de hârtie.

*balót n., pl. urĭ (fr. ballot, d. balle, minge. V. bală 2). Mare pachet de marfă: balot de bumbac. V. chermea, teanc.

OȚÉL, (2) oțeluri și (3, 4) oțele, s. n. 1. Aliaj de fier cu maximum 1,75%carbon, eventual și cu alte metale sau metaloizi, întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea, elasticitatea lui. Omul săltă arma de oțel oxidat în palmă. C. PETRESCU, C. V. 286. Scoase... din traistă-i un cuțit de oțel. COȘBUC, P. I 231. Am o cățea cu dinții de oțel, și de i-oi da drumul, te face mii și fărîme. CREANGĂ, P. 90. Oțel-balot = bandă de oțel laminat, de secțiune dreptunghiulară, cu lățimea și grosimea de obicei standardizată; se folosește la confecționarea cercurilor de butoaie, la ambalarea lăzilor etc. Oțel-beton = oțel în formă de bare rotunde, folosit la armăturile elementelor de construcție din beton armat, (în metafore și comparații) Mă ținti cu ochii lui de oțel. SADOVEANU, O. I 420. Rămas din toți singur, sub cer de oțel, Pe minte își simte o noapte adîncă. MACEDONSKI, O. I 145. Prometheus va ști să puie în fața vrăjmașului un piept de oțel, o voință de fier. GHEREA, ST. CR. II 127. 2. (Numai la pl.) Diverse sorturi de oțel (1); p. ext. obiecte fabricate din acest aliaj (uneori și din alte metale). Și el e emirul și are-n tezaur oțeluri cumplite. MACEDONSKI, O. I 142. 3. (Numai la pl.) Ținte, cuie mici cu capul lat și strălucitor. Purtau... chimir cu oțele. ODOBESCU, S. I 65. 4. (Învechit, numai la pl.) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar. Întinde pușca, trage oțelele și vrea să sloboadă. SBIERA, P. 229. Sătenii aduc acum puști și cer să le prefacă oțelele. I. IONESCU, M. 712. El ia pușca să mă-mpuște, Dar se-mpiedică-n podele, Pușca cade pe oțele. MARIAN, S. 5. ◊ Expr. (Rar) A se duce (sau a ajunge, a se trezi) în oțelele puștii = a ieși, a ajunge în bătaia puștii. Ieși afară... și te du în oțelele puștii vreunui vînător. ISPIRESCU, L. 209. (Neobișnuit) A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire. Așa sîntem noi, partea femeiușcă... slabe de oțele. ALECSANDRI, T. 341. ♦ (Învechit și arhaizant, numai la pl.) Pușcă, flintă, pistol. În lucirile amurgului, oțelele oșteanului fulgerau. SADOVEANU, O. VII 57. Măi voinice, voinicele... Pune mîna pe oțele. ALECSANDRI, P. II 51.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balót s. n. / s. m., balóturi / balóți

balót s. n., pl. balóturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BALÓT s. (înv.) bal, tai, teanc. (Un ~ de tutun.)

BALOT s. (înv.) bal, tai, teanc. (Un ~ de tutun.)

Intrare: balot
balot1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balot
  • balotul
  • balotu‑
plural
  • baloturi
  • baloturile
genitiv-dativ singular
  • balot
  • balotului
plural
  • baloturi
  • baloturilor
vocativ singular
plural
balot2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balot
  • balotul
  • balotu‑
plural
  • baloți
  • baloții
genitiv-dativ singular
  • balot
  • balotului
plural
  • baloți
  • baloților
vocativ singular
plural
Intrare: oțel-balot
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • el-balot
  • elul-balot
plural
genitiv-dativ singular
  • el-balot
  • elului-balot
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

balot

  • 1. Pachet mare de mărfuri sau de diferite obiecte.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Cînd schela fu gata, cei aleși pentru lucru se suiră sus, deschiseră hambarele, apoi începură a lucra. Unii luară baloturile uriașe, le înălțară pe umeri. DUNĂREANU, N. 13.
      surse: DLRLC
    • Hamalii portului umblau în sus și în jos, ca furnicile, scoțînd din magaziile adînci ale pîntecosului vas plutitor baloturi și butoaie cu marfă. ODOBESCU, S. III 248.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin specializare Pachet de bumbac, de lână etc.; legătură mare de haine, de rufe etc.; bal.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: bal tai teanc un exemplu
      exemple
      • Stam ceasuri întregi după baloturi de postav și după grămezi de pește sărat în fața casei. CAMIL PETRESCU, T. II 241.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Fier sau oțel-balot.
      surse: DEX '09 DN

etimologie:

oțel-balot

  • 1. Bandă de oțel utilizată la confecționarea cercurilor de butoaie, la ambalaje etc.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: