3 definiții pentru balocoră balochoră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALOCÓRĂ adj., s. f. (Plantă) la care diseminarea se face printr-un mecanism propriu de expulzare. (< fr. ballochore)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balocóră adj. f., s. f., pl. balocóre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BALO- „aruncare, expulzare”. ◊ gr. ballo, ballein „a arunca, a azvîrli” > fr. ballo-, engl. id., germ. id. > rom. balo-.~core (~chore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) la care diseminarea se face printr-un mecanism propriu de expulzare; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru măsurarea vitezei proiectilelor; ~spor (v. -spor), s. m., ascospor expulzat din ască printr-un mecanism propriu.

Intrare: balocoră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baloco
  • balocora
plural
  • balocore
  • balocorele
genitiv-dativ singular
  • balocore
  • balocorei
plural
  • balocore
  • balocorelor
vocativ singular
plural
balochoră substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balocho
  • balochora
plural
  • balochore
  • balochorele
genitiv-dativ singular
  • balochore
  • balochorei
plural
  • balochore
  • balochorelor
vocativ singular
plural