2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balizat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: baliza] 1-3 Balizare (1-3).

balizat2, ~ă a [At: DM / Pl: ~ați, ~e / E: baliza] 1-3 Care a fost marcat cu balize d-3).

BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

baliza vt [At: DM / Pzi: ~zez / E: fr baliser] 1 A marca prin balize (1), diverse puncte de pe un teren. 2 A fixa o baliză (2) în punctele primejdioase pe mare sau pe apele curgătoare. 3 A marca aerodromurile, pistele sau traseele aeriene cu balize

BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte de pe teren. – Din fr. baliser.

BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte de pe un teren. – Fr. baliser.

BALIZÁ vb. I. tr. A fixa o baliză, a marca (un teren) prin balize. [< fr. baliser].

BALIZÁ vb. tr. a marca (un teren), un șenal etc., prin balize. (< fr. baliser)

A BALIZÁ ~éz tranz. (terenuri, suprafețe) A marca prin balize; a prevedea cu balize. /<fr. baliser

*balizéz v. tr. (fr. baliser). Mar. Însemn pin balize: un fluviŭ balizat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizá vb., ind. prez. 1 sg. balizéz, 3 sg. și pl. balizeáză

Intrare: balizat
balizat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balizat
  • balizatul
  • balizatu‑
  • baliza
  • balizata
plural
  • balizați
  • balizații
  • balizate
  • balizatele
genitiv-dativ singular
  • balizat
  • balizatului
  • balizate
  • balizatei
plural
  • balizați
  • balizaților
  • balizate
  • balizatelor
vocativ singular
plural
Intrare: baliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • baliza
  • balizare
  • balizat
  • balizatu‑
  • balizând
  • balizându‑
singular plural
  • balizea
  • balizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • balizez
(să)
  • balizez
  • balizam
  • balizai
  • balizasem
a II-a (tu)
  • balizezi
(să)
  • balizezi
  • balizai
  • balizași
  • balizaseși
a III-a (el, ea)
  • balizea
(să)
  • balizeze
  • baliza
  • baliză
  • balizase
plural I (noi)
  • balizăm
(să)
  • balizăm
  • balizam
  • balizarăm
  • balizaserăm
  • balizasem
a II-a (voi)
  • balizați
(să)
  • balizați
  • balizați
  • balizarăți
  • balizaserăți
  • balizaseți
a III-a (ei, ele)
  • balizea
(să)
  • balizeze
  • balizau
  • baliza
  • balizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

baliza

  • 1. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: