opțiuni

3 intrări

4 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balit1 sn [At: MDA ms / E: bali] (Arg) Furare.

balit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bali] (Arg) Furat2.

băli vr [At: DENSUSIANU, Ț. H. 308 / Pzi: ~lesc / E: băl + -i] (Reg) A se decolora.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

băli (-esc, -it), vb. – A fura, a șterpeli. Origine necunoscută. Termen de arg.; pare de origine țigănească (cf. Juilland).

Intrare: balit
balit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: băli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băli
  • bălire
  • bălit
  • bălitu‑
  • bălind
  • bălindu‑
 singular plural
  • bălește
  • băliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălesc
 (să)
  • bălesc
  • băleam
  • bălii
  • bălisem
a II-a (tu)
  • bălești
 (să)
  • bălești
  • băleai
  • băliși
  • băliseși
a III-a (el, ea)
  • bălește
 (să)
  • bălească
  • bălea
  • băli
  • bălise
plural I (noi)
  • bălim
 (să)
  • bălim
  • băleam
  • bălirăm
  • băliserăm
  • bălisem
a II-a (voi)
  • băliți
 (să)
  • băliți
  • băleați
  • bălirăți
  • băliserăți
  • băliseți
a III-a (ei, ele)
  • bălesc
 (să)
  • bălească
  • băleau
  • băliră
  • băliseră
Intrare: bălit
bălit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălit
  • bălitul
  • bălitu‑
  • bălită
  • bălita
plural
  • băliți
  • băliții
  • bălite
  • bălitele
genitiv-dativ singular
  • bălit
  • bălitului
  • bălite
  • bălitei
plural
  • băliți
  • băliților
  • bălite
  • bălitelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)