3 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balire sf [At: MDA ms / E: bali] (Arg) Furare

băli vr [At: DENSUSIANU, Ț. H. 308 / Pzi: ~lesc / E: băl + -i] (Reg) A se decolora.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bălí (-ésc, -ít), vb. – A fura, a șterpeli. Origine necunoscută. Termen de arg.; pare de origine țigănească (cf. Juilland).

Intrare: balire
balire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: băli
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băli
  • bălire
  • bălit
  • bălitu‑
  • bălind
  • bălindu‑
singular plural
  • bălește
  • băliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălesc
(să)
  • bălesc
  • băleam
  • bălii
  • bălisem
a II-a (tu)
  • bălești
(să)
  • bălești
  • băleai
  • băliși
  • băliseși
a III-a (el, ea)
  • bălește
(să)
  • bălească
  • bălea
  • băli
  • bălise
plural I (noi)
  • bălim
(să)
  • bălim
  • băleam
  • bălirăm
  • băliserăm
  • bălisem
a II-a (voi)
  • băliți
(să)
  • băliți
  • băleați
  • bălirăți
  • băliserăți
  • băliseți
a III-a (ei, ele)
  • bălesc
(să)
  • bălească
  • băleau
  • băli
  • băliseră
Intrare: bălire
bălire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălire
  • bălirea
plural
  • băliri
  • bălirile
genitiv-dativ singular
  • băliri
  • bălirii
plural
  • băliri
  • bălirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)