4 intrări

40 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

báligá f., pl ĭ (-igă pare să fie sufixu lat. -ĭcus. D. rom. vine alb. baigă, sîrb. balegá, rut. balýga, belega). Excremente de vite marĭ (de boŭ, de cal). Fig. Fam. Triv. Om bleg, mămăligă. La baliga moale puțină apă-ĭ trebuĭe, unuĭ om slab o boală ușoară-ĭ trebuie ca să cadă la pat orĭ să moară. V. căcărează.

BÁLEGĂ, balegi, s. f. (Adesea fig.) Excrement de animale mari; băligar. [Var.: báligă s. f.] – Cf. sb. balega, alb. balgë.

BĂLEGÁ, pers. 3 bálegă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: băligá vb. I] – Din baligă.

baligă sf [At: DOSOFTEI, ap. HEM 2383 / V: ~legă / Pl: ~igi, ~ige / E: cf srb balega, alb baigë] 1 Excremente de animale mari Si: băligar (1). 2 (Fam; îs) ~ e vită botezată Excrement de om. 3-4 (Pop; îe) (A o trânti) ca ~ga în gard (A spune) vorbă nepotrivită. 5 (Pop; îe) La ~ moale puțin(tic)ă apă (sau ploaie) trebuie Pe cei slabi de tot, îi dau gata mici întâmplări. 6 (Fam; îe) Vițelul după ~ se cunoaște ce bou o să (se) facă Omul se cunoaște din copilărie cât va fi de prost. 7 (Fam; îe) S-a aprins ~ga în el A se supăra. 8 (Fam; îe) A face sânge în ~ A se lăuda cu ceva grozav, pe care nu este în stare să-l facă. 9 (Înv; imp) Gunoi. 10-11 (Fig) Om moale, (fără voință sau) fără energie Cf băligos (2). corectată

băligá [At: NECULCE, L. / V: (îvp) -lega / Pzi: 3 báligă, bálegă / E: baligă + -i] 1-2 vtr (D. animale mari) A elimina baligă (1) Si: (reg) băligăra (1-2). 3-4 vtr (Pex; d. oameni) A elimina excremente Si: (reg) a (se) băligăra (3-4). 5 vt A murdări pe cineva cu baligă (1). 6 vt A murdări pe cineva cu excremente Si: a băligăra (6). 7-10 vt (Fig) (A umple sau) a împroșca pe cineva (cu murdării ori) vorbe urâte Si: (reg) a băligăra (7-10).

báligă s.f. Excrement al animalelor mari (taurine, cabaline etc.), avînd diverse utilizări în agricultură (ca îngrășămînt), în construcții (rurale) etc.; băligar. ◇ Baligă de vită botezată = excrement de om. ◇ Expr. (pop.) (A o trînti) ca baliga în gard = (a spune o) vorbă nepotrivită. La baliga moale puțintică apă (sau ploaie) trebuie, se spune cu referire la persoanele slabe din fire, care cedează psihic cu ușurință în fața unor încercări, întîmplări etc. (fam.) Vițelul după baligă se cunoaște ce bou o să se facă = omul se cunoaște din copilărie cît va fi de prost. A se aprinde baliga în cineva = a se supăra. A face sînge în baligă = a se lăuda cu lucruri pe care nu poate să le facă. ◆ Fig. Om moale, fără voință sau fără energie. • pl. -gi, -ge. și (reg.) bálegă s.f. /cf. srb. balega, alb. baigë.

BÁLEGĂ s. f. v. baligă.

BÁLEGĂ s. f. v. baligă.

BÁLIGĂ, baligi, s. f. (Adesea fig.) Excrement de animale mari; băligar. [Var.: bálegă s. f.] – Cf. scr. balega, alb. balge.

BĂLEGÁ vb. I v. băliga.

BĂLIGÁ, pers. 3 báligă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: bălegá vb. I] – Din baligă.

BÁLIGĂ, baligi, s. f. (Uneori cu sens colectiv) Excremente ale animalelor mai mari (boi, vaci, cai, urși etc.). – Variantă: bálegắ (DUMITRIU, B. F. 97, CAMILAR, TEM. 129) s. f.

BĂLIGÁ, bálig, vb. I. Refl. (Despre animale) A-și lepăda baliga. – Variantă: bălegá vb. I.

BÁLIGĂ, baligi, s. f. Excrement al animalelor mari. [Var.: bálegă s. f.] – Comp. sb. balega, alb. bagël’ë.

BĂLEGÁ vb. I. v. băliga.

BĂLIGÁ, pers. 3 báligă, vb. I. Refl. A-și depune baliga. [Var.: bălegá vb. I] – Din baligă.

arată toate definițiile

Intrare: baliga
baliga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: balegă / baligă
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balegă
  • balega
plural
  • balegi
  • balegile
genitiv-dativ singular
  • balegi
  • balegii
plural
  • balegi
  • balegilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baligă
  • baliga
plural
  • baligi
  • baligile
genitiv-dativ singular
  • baligi
  • baligii
plural
  • baligi
  • baligilor
vocativ singular
plural
Intrare: baligă
baligă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bălega / băliga
verb (V74)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălega
  • bălegare
  • bălegat
  • bălegatu‑
  • bălegând
  • bălegându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • balegă
(să)
  • balege
  • bălega
  • bălegă
  • bălegase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • balegă
(să)
  • balege
  • bălegau
  • bălega
  • bălegaseră
verb (V74)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băliga
  • băligare
  • băligat
  • băligatu‑
  • băligând
  • băligându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • baligă
(să)
  • balige
  • băliga
  • băligă
  • băligase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • baligă
(să)
  • balige
  • băligau
  • băliga
  • băligaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

balegă / baligă baligă

etimologie:

bălega / băliga băliga

  • 1. A-și elimina, a-și depune balega.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: băligăra

etimologie:

  • baligă
    surse: DEX '98 DEX '09