3 intrări

39 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

báligá f., pl ĭ (-igă pare să fie sufixu lat. -ĭcus. D. rom. vine alb. baigă, sîrb. balegá, rut. balýga, belega). Excremente de vite marĭ (de boŭ, de cal). Fig. Fam. Triv. Om bleg, mămăligă. La baliga moale puțină apă-ĭ trebuĭe, unuĭ om slab o boală ușoară-ĭ trebuie ca să cadă la pat orĭ să moară. V. căcărează.

baligă sf [At: DOSOFTEI, ap. HEM 2383 / V: ~legă / Pl: ~igi, ~ige / E: cf srb balega, alb baigë] 1 Excremente de animale mari Si: băligar (1). 2 (Fam; îs) ~ e vită botezată Excrement de om. 3-4 (Pop; îe) (A o trânti) ca ~ga în gard (A spune) vorbă nepotrivită. 5 (Pop; îe) La ~ moale puțin(tic)ă apă (sau ploaie) trebuie Pe cei slabi de tot, îi dau gata mici întâmplări. 6 (Fam; îe) Vițelul după ~ se cunoaște ce bou o să (se) facă Omul se cunoaște din copilărie cât va fi de prost. 7 (Fam; îe) S-a aprins ~ga în el A se supăra. 8 (Fam; îe) A face sânge în ~ A se lăuda cu ceva grozav, pe care nu este în stare să-l facă. 9 (Înv; imp) Gunoi. 10-11 (Fig) Om moale, (fără voință sau) fără energie Cf băligos (2). corectată

băligá [At: NECULCE, L. / V: (îvp) -lega / Pzi: 3 báligă, bálegă / E: baligă + -i] 1-2 vtr (D. animale mari) A elimina baligă (1) Si: (reg) băligăra (1-2). 3-4 vtr (Pex; d. oameni) A elimina excremente Si: (reg) a (se) băligăra (3-4). 5 vt A murdări pe cineva cu baligă (1). 6 vt A murdări pe cineva cu excremente Si: a băligăra (6). 7-10 vt (Fig) (A umple sau) a împroșca pe cineva (cu murdării ori) vorbe urâte Si: (reg) a băligăra (7-10).

BÁLEGĂ, balegi, s. f. (Adesea fig.) Excrement de animale mari; băligar. [Var.: báligă s. f.] – Cf. sb. balega, alb. balgë.

BĂLEGÁ, pers. 3 bálegă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: băligá vb. I] – Din baligă.

BÁLEGĂ s. f. v. baligă.

BÁLEGĂ s. f. v. baligă.

BÁLIGĂ, baligi, s. f. (Adesea fig.) Excrement de animale mari; băligar. [Var.: bálegă s. f.] – Cf. scr. balega, alb. balge.

BĂLEGÁ vb. I v. băliga.

BĂLIGÁ, pers. 3 báligă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: bălegá vb. I] – Din baligă.

BÁLIGĂ, baligi, s. f. (Uneori cu sens colectiv) Excremente ale animalelor mai mari (boi, vaci, cai, urși etc.). – Variantă: bálegắ (DUMITRIU, B. F. 97, CAMILAR, TEM. 129) s. f.

BĂLIGÁ, bálig, vb. I. Refl. (Despre animale) A-și lepăda baliga. – Variantă: bălegá vb. I.

BÁLIGĂ, baligi, s. f. Excrement al animalelor mari. [Var.: bálegă s. f.] – Comp. sb. balega, alb. bagël’ë.

BĂLEGÁ vb. I. v. băliga.

BĂLIGÁ, pers. 3 báligă, vb. I. Refl. A-și depune baliga. [Var.: bălegá vb. I] – Din baligă.

BÁLIGĂ ~gi f. Excrement de animale mari. [G.-D. baligii] /Orig. nec.

arată toate definițiile

Intrare: baliga
baliga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: balegă / baligă
substantiv feminin (F47)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balegă
  • balega
plural
  • balegi
  • balegile
genitiv-dativ singular
  • balegi
  • balegii
plural
  • balegi
  • balegilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baligă
  • baliga
plural
  • baligi
  • baligile
genitiv-dativ singular
  • baligi
  • baligii
plural
  • baligi
  • baligilor
vocativ singular
plural
Intrare: bălega / băliga
verb (V74)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălega
  • bălegare
  • bălegat
  • bălegatu‑
  • bălegând
  • bălegându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • balegă
(să)
  • balege
  • bălega
  • bălegă
  • bălegase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • balegă
(să)
  • balege
  • bălegau
  • bălega
  • bălegaseră
verb (V74)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băliga
  • băligare
  • băligat
  • băligatu‑
  • băligând
  • băligându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • baligă
(să)
  • balige
  • băliga
  • băligă
  • băligase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • baligă
(să)
  • balige
  • băligau
  • băliga
  • băligaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

balegă / baligă baligă

etimologie:

bălega / băliga băliga

  • 1. A-și elimina, a-și depune balega.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: băligăra

etimologie:

  • baligă
    surse: DEX '98 DEX '09