4 definiții pentru balic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balíc sm [At: BUL. FIL. IV, 158 / Pl: ~ici / E: rrm balih „purceluș”] (Arg; în limbajul liceenilor și studenților) Student în anul întâi Si: boboc.

BALÍC, -Ă, balici, -ce, s. m. și f. (Arg.) Student în primul an; boboc. – Din țig. balih „purceluș”.

BALÍC, -Ă, balici, -ce, s. m. și f. (Arg.) Student în primul an; boboc. – Din țig. balih „purceluș”.

balíc, -ă s. m. f. (arg.) ◊ „[...] Ca într-un studiu etnografic, el își grupează observațiile în jurul unor momente specifice ale existenței «populației» investigate: examenul de admitere, trăit ca o «zi fatală», primul curs, balul bobocilor (al «balicilor» după o expresie mai «modernă» [...]” Sc. 30 XI 77 p. 4 (din țig. balih; DEX-S; mai vechi, balic este discutat de Iorgu Iordan în Stilistica limbii române, 1944, p. 357, dar până la DCR și DEX-S nu a fost înregistrat în dicționarele generale ale limbii române)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: balic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balic
  • balicul
  • balicu‑
plural
  • balici
  • balicii
genitiv-dativ singular
  • balic
  • balicului
plural
  • balici
  • balicilor
vocativ singular
  • balicule
  • balice
plural
  • balicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

balic, -ă balic balică

etimologie: