BALIMEZ, balimezuri, s. n. (Înv.) Bombardă. – Din tc. balyemez.

balimez sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 251/31 / V: (înv) ~liem~, ~lghem~, ~ni~ / Pl: ~uri / E: tc bal-yeméz] (Tcî) Tun de calibru mare.

baliméz², -ă adj., s.m., s.f 1 adj. (despre pisici) A cărei rasă, de tip siamez, își are originea în insulele Bali. 2 s.m., s.f. Pisică din insulele Bali, cu blana bogată, albă cu gri la extremități și cu ochii albaștri. • pl. -i, -e. / <engl. Balimese.

baliméz¹ s.n. (milit.; în Ev. Med.) Tun de asediu de calibru mare; bombardă. • pl. – uri. și balieméz, balgheméz, baliniéz s.n. /<tc. balyeméz.

‡BALIMEZ 👉 BALIEMEZ.

BALIMEZ, balimezuri, s. n. (Înv.) Tun de calibru mare. – Din tc. balyemez.

BALIMEZ, balimezuri, s. n. (Turcism învechit) Tun de calibru mare. Cele dintîi bucăți (= piese) de artilerie, numite în Europa bombarde, la romîni se numeau balimezuri. BĂLCESCU, O, I 26.

BALIMEZ, balimezuri, s. n. (Turcism înv.) Tun de calibru mare. – Tc. balyemez.

BALIMEZ s.m. v. baliemez.

balimez n. odinioară, tun de cel mai mare calibru pentru spargerea zidurilor (BĂLC.). [Turc. BAL YEMEZ, lit. tun care nu mănâncă miere (dar înghite oameni)].

baliméz și balĭeméz n., pl. urĭ (turc. bal ĭemez, d. it. palla e mezo, o ghĭulea și jumătate. Există și azĭ în numele de familie Balmez). Vechĭ. Bombardă, tun mare de asediŭ. – Și banimez.

balghemez sn vz balimez

baliemez sn vz balimez

banimez sn vz balimez

balgheméz s.n. v. balimez¹.

balieméz s.n. v. balimez¹.

‡BALIEMEZ, ‡BALIMEZ (pl. -ezuri) sn. ⚔️ Tun de cel mai mare calibru (🖼 321): cele dintîiu bucăți de artilerie, numite în Europa bombarde, la Români se numeau balimezuri (BĂLC.) [tc. balyemez].

BALGHEMEZ s.n. v. baliemez. substantiv neutru

BALIEMEZ s.n. (Mold., ȚR) Tun de calibru mare. A: 60 de pușci … tot de cele mari, ce se zic baliemezuri. M. COSTIN. Să meargă … cu cîteva părechi de bivoli, pentru rădicarea balimezilor. NECULCE; cf. AXINTE URICARIUL. B: Purceseră … cu toate tunurile, fiind tunuri mai mici 130 și mari, ce le zic banimez, 4. ANON. CANTAC., apud ȘIO. Șease tunuri erau foarte mari, din cele ce le zic balghemezuri. ISTORIA MOREII. Variante: balghemez (ISTORIA MOREII), balimez s.m. (NECULCE), banimez (ANON. CANTAC., apud ȘIO). Etimologie: tc. balyemez. substantiv neutru

BANIMEZ s.n. v. baliemez. substantiv neutru

baniméz V. balimez.

balimez (înv.) s. n., pl. balimezuri

balimez (înv.) s. n., pl. balimezuri

balimez s. n., pl. balimezuri

BALIMEZ s. v. bombardă.

balimez s. v. BOMBARDĂ.

balimez (balimezuri), s. n. – Bombardă. – Var. baliemez, banimez. Tc. bal yemez (Șeineanu, III, 11; Lokotsch 202), din it. palla e mezzo. Sec. XVII, astăzi înv.