2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balcíc sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: tc balcic] (Reg) 1-2 Loc (nămolos sau) acoperit, în mod permanent, de bălți.

Balcic n. oraș bulgăresc lângă Varna, pe Marea-Neagră, alipit României în 1913: 10.000 loc. Port și centru comercial.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BALCIC, oraș în NE Bulgariei, pe Coasta de Argint, la S de capul Caliacra; 12,2 mii loc. (1982). Stațiune balneoclimaterică pe țărmul Mării Negre. Castel cu parc și paraclisul „Stella Maris” în stil bizantin, inspirat din arhitectura bisericii domnești de la Curtea de Argeș, cu fresce interioare, care au aparținut (reședință de vară) reginei Maria a României. În antic. colonia greacă Dionysopolis înființată de coloniști din Milet în sec. 6 î. Hr. Între 1913 și 1940, situată în Cadrilater, a aparținut României.

Intrare: balcic
balcic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Balcic
Balcic
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Balcic
  • Balcicul
plural
genitiv-dativ singular
  • Balcic
  • Balcicului
plural
vocativ singular
plural