2 definiții pentru balbuție
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BALBUȚÍE s. f. Tulburare de articulare a cuvintelor caracterizată prin repetarea sunetelor sau silabelor și folosirea unor pauze care întrerup vorbirea; bâlbâială; balbism. (după fr. balbutiement)
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
balbuțíe s. f., g.-d. art. balbuțíei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: balbuție
balbuție substantiv feminin
| substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||