3 definiții pentru balbuție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balbuție s.f. (med.) Tulburare de articulare a cuvintelor, caracterizată prin repetarea sunetelor sau a silabelor și prin folosirea unor pauze care întrerup vorbirea; balbism. • pl. -ii. g.-d. -iei. /cf. fr. balbutiement.

BALBUȚÍE s. f. Tulburare de articulare a cuvintelor caracterizată prin repetarea sunetelor sau silabelor și folosirea unor pauze care întrerup vorbirea; bâlbâială; balbism. (după fr. balbutiement)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balbuțíe s. f., g.-d. art. balbuțíei

Intrare: balbuție
balbuție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balbuție
  • balbuția
plural
genitiv-dativ singular
  • balbuții
  • balbuției
plural
vocativ singular
plural