2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

baláta sf [At: MACAROVICI, CH. 600 / E: fr balata] (Chm) Substanță asemănătoare cu cauciucul și gutaperca extrasă dintr-o plantă originară din Antile.

BALÁTA s.f. Gumă extrasă dintr-un arbore din America tropicală, servind la fabricarea izolanților, la impregnarea curelelor de transmisie etc. [< fr. balata].

BALÁTA s. f. gumă dintr-un arbore din America tropicală, la fabricarea izolanților, la impregnarea curelelor de transmisie. (< fr., sp. balata)

BALÁTĂ s.f. (Liv.) Poezie (medievală) care se cânta pe o melodie de dans, formată din una sau mai multe strofe și un refren, interpretat de obicei în cor. [Pl. -te. / < it. ballata].

BALÁTĂ s. f. poezie (medievală) care se cânta pe o melodie de dans, din una sau mai multe strofe și un refren. (< it. ballata)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balátă s. f., pl. baláte

Intrare: balata
substantiv feminin (F159)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balata
  • balata
plural
genitiv-dativ singular
  • balate
  • balatei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: balată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bala
  • balata
plural
  • balate
  • balatele
genitiv-dativ singular
  • balate
  • balatei
plural
  • balate
  • balatelor
vocativ singular
plural