2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

balaoácheș, ~ă [At: VLAHUȚĂ, D. 65 / Pl: ~e / E: bălai + oacheș] 1-2 smf, a (Fir) (Om) negricios. 3 smf (Dep) Țigan.

BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj. (În glumă sau în ironie; despre culoarea feței la oameni) Negricios, oacheș. Era lume amestecată în curtea caretașului Ferenț... Vreo doi erau balaoacheși la față. PAS, L. I 75. Mergem la Peșteră?Da, și s-a mai mărit caravana, merge și d-l Dan.N-am onoarea [să-l cunosc]. O fi tînărul balaoacheș de azi-dimineață... VLAHUȚĂ, O. A. III 41.

BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj. (Glumeț sau ir.; despre culoarea feței) Negricios, oacheș. – Din bălai + oacheș.

balaoácheș, -ă adj. (bălaĭ și oacheș). Atribut ironic Țiganilor (fiindcă-s prea oacheșĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoácheș adj., s. m. → oacheș


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BALAOÁCHEȘ adj. v. brun, brunet, negricios, oacheș, tuciuriu.

balaoacheș adj. v. BRUN. BRUNET. NEGRICIOS. OACHEȘ. TUCIURIU.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

balaoacheș, -ă balaoacheși, -e s. m., s. f. (peior.) țigan

Intrare: balaoacheșă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balaoacheșă
  • balaoacheșa
plural
  • balaoacheșe
  • balaoacheșele
genitiv-dativ singular
  • balaoacheșe
  • balaoacheșei
plural
  • balaoacheșe
  • balaoacheșelor
vocativ singular
  • balaoacheșă
  • balaoacheșo
plural
  • balaoacheșelor
Intrare: balaoacheș (adj.)
balaoacheș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balaoacheș
  • balaoacheșul
  • balaoacheșu‑
  • balaoacheșă
  • balaoacheșa
plural
  • balaoacheși
  • balaoacheșii
  • balaoacheșe
  • balaoacheșele
genitiv-dativ singular
  • balaoacheș
  • balaoacheșului
  • balaoacheșe
  • balaoacheșei
plural
  • balaoacheși
  • balaoacheșilor
  • balaoacheșe
  • balaoacheșelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

balaoacheș (adj.)

  • exemple
    • Era lume amestecată în curtea caretașului Ferenț... Vreo doi erau balaoacheși la față. PAS, L. I 75.
      surse: DLRLC
    • Mergem la Peșteră? – Da, și s-a mai mărit caravana, merge și d-l Dan. – N-am onoarea [să-l cunosc]. O fi tînărul balaoacheș de azi-dimineață... VLAHUȚĂ, O. A. III 41.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Bălai + oacheș
    surse: DEX '09

balaoacheș, -ă (persoană) balaoacheș balaoacheșă

etimologie:

  • Bălai + oacheș
    surse: DEX '09