3 definiții pentru balant
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
balánt, -ă adj. (despre brațe, picioare etc.) Care atîrnă, care se balansează. • pl. -ți, -te. /<fr. ballant.
BALANT, -Ă adj. (Despre brațe, picioare etc.) care atârnă, se balansează. (< fr. ballant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
balant adj. m., pl. balanți; f. sg. balantă, pl. balante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: balant
balant adjectiv
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
balant, balantăadjectiv
- 1. (Despre brațe, picioare etc.) Care atârnă, se balansează. MDN '00
etimologie:
- ballant MDN '00