2 definiții pentru balant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALÁNT, -Ă adj. (Despre brațe, picioare etc.) care atârnă, se balansează. (< fr. ballant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balánt adj. m., pl. balánți; f. sg. balántă, pl. balánte

Intrare: balant
balant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balant
  • balantul
  • balantu‑
  • balantă
  • balanta
plural
  • balanți
  • balanții
  • balante
  • balantele
genitiv-dativ singular
  • balant
  • balantului
  • balante
  • balantei
plural
  • balanți
  • balanților
  • balante
  • balantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)