9 definiții pentru balansor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Balansa + suf. -or.

BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Balansa + suf. -or.

balansór1 s.n. (tehn.) Balansier. • pl. -oare. /balansa + -or.

BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1).

BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Din balans + suf. -or.

BALANSÓR s.n. Balansier. [< balansa + -or].

BALANSÓR s. n. balansier (1). (< balansa + -or)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

balansor (dispozitiv) s. n., pl. balansoare

balansór (piesă la un mecanism) s. n., pl. balansoáre

Intrare: balansor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balansor
  • balansorul
  • balansoru‑
plural
  • balansoare
  • balansoarele
genitiv-dativ singular
  • balansor
  • balansorului
plural
  • balansoare
  • balansoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

balansor, balansoaresubstantiv neutru

etimologie:
  • Balansa + sufix -or. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.