7 definiții pentru balansor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Balansa + suf. -or.

BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Balansa + suf. -or.

BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1).

BALANSÓR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Din balans + suf. -or.

BALANSÓR s.n. Balansier. [< balansa + -or].

BALANSÓR s. n. balansier (1). (< balansa + -or)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

balansór (dispozitiv) s. n., pl. balansoáre

balansór (piesă la un mecanism) s. n., pl. balansoáre

Intrare: balansor
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balansor
  • balansorul
  • balansoru‑
plural
  • balansoare
  • balansoarele
genitiv-dativ singular
  • balansor
  • balansorului
plural
  • balansoare
  • balansoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

balansor

etimologie:

  • Balansa + sufix -or.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN