balansor² sn vz balansoar

balansór¹ s.n. (tehn.) Balansier. • pl. -oare. /balansa + -or.

balansór² s.n. v. balansoar.

BALANSOR, balansoare, s. n. Balansier (1).

BALANSOR, balansoare, s. n. Balansier (1). – Din balans + suf. -or.

BALANSOR s.n. Balansier. [< balansa + -or].

BALANSOR s. n. balansier (1). (< balansa + -or)

BALANSOAR, balansoare, s. n. Fotoliu care se balansează (1) pe două tălpi arcuite. – Din fr. balançoire.

balansoar¹ sn [At: MARIAN – ȚIȚEICA, FIZ. II, 82 / V: -sor / Pl: ~e / E: fr balançoire] 1 Balansier (1). 2 Scândură de lemn, susținută la mijloc pe un punct fix de sprijin, pe ale cărei extremități se așază două persoane (mai ales copii) imprimându-i mișcări de ridicare și coborâre prin balans (1). 3 Fotoliu care se balansează (2) pe două tălpici curbate. 4 (Rar) Leagăn.

balansoár s.n. 1 Fotoliu care se balansează pe două tălpi curbate; (fran.) berceuse. 2 Scîndură, placă (de lemn), susținută la mijloc pe un punct fix de sprijin, pe ale cărei extremități se așază două persoane (mai ales copii) imprimîndu-i mișcări de ridicare și de coborîre prin balans. 3 Scrînciob mare. • pl. -oare. și (înv.) balansór s.n. / <fr. balançoire.

balansoár s.n. 1 Fotoliu care se balansează pe două tălpi curbate; (fran.) berceuse. 2 Scîndură, placă (de lemn), susținută la mijloc pe un punct fix de sprijin, pe ale cărei extremități se așază două persoane (mai ales copii) imprimîndu-i mișcări de ridicare și de coborîre prin balans. 3 Scrînciob mare. • pl. -oare. și (înv.) balansór s.n. /<fr. balançoire.

BALANSOAR, balansoare, s. n. Fotoliu care se balansează pe două tălpi curbate. – Din fr. balançoire.

BALANSOAR, balansoare, s. n. (Franțuzism) Fotoliu prevăzut cu două tălpi curbate, care se poate balansa. – Pronunțat: -soar.

BALANSOAR, balansoare, s. n. Fotoliu prevăzut cu tălpi curbate, care se poate balansa. [Pr.: -soar] – Fr. balançoire.

BALANSOAR s.n. Fotoliu cu două tălpi curbate care se poate balansa. [Pron. -soar, pl. -re. / < fr. balançoire].

BALANSOAR s. n. fotoliu cu două tălpi curbate care se poate balansa. (< fr. balançoire)

scaun-balansoar s. n. Scaun funcționând ca un balansoar ◊ „Se propun jocurile Păcălici, țintar, un scaun-balansoar, un colț al poveștilor etc.” Sc. 29 I 63 p. 1. ◊ „Magazinul prezintă, în special, produsele cooperativei «Metalocasnica»: piese de mobilier – biblioteci, baruri, fotolii, scaune-balansoar, canapele.” Sc. 7 I 71 p. 2 (din scaun + balansoar)

BALANSOAR ~e n. Fotoliu cu tălpi curbate, care se poate balansa. [Sil. -lan-soar] /<fr. balançoire

balansor (dispozitiv) s. n., pl. balansoare

balansor (dispozitiv) s. n., pl. balansoare

balansor (piesă la un mecanism) s. n., pl. balansoare

balansoar (fotoliu) s. n., pl. balansoare

balansoar (fotoliu) s. n., pl. balansoare

balansoar (fotoliu) s. n. (sil. -soar), pl. balansoare

balansoar

BALANSOAR s. (franțuzism) berceuse. (Stă tolănită în ~).

BALANSOAR s. (rar) berceuse. (Stă tolănită în ~.)