14 definiții pentru balans


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

baláns sn [At: BACOVIA, O. 16 / Pl: ~uri / E: balansa] 1-2 Mișcare de legănare (sau oscilatorie) a unui obiect Si: balansare (1-2), pendulare. 3 (Îs) -ui culorilor Reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. 4 (Îs) – stereofonic Reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor.

BALÁNS, balansuri, s. n. 1. Mișcare de pendulare; legănare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor. – Din balansa (derivat regresiv).

BALÁNS, balansuri, s. n. 1. Mișcare de legănare a unui obiect; pendulare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor. – Din balansa (derivat regresiv).

BALÁNS, balansuri, s. n. (Mai ales la sg.) Mișcare oscilatorie, de pendulare; balansare, oscilare, legănare.

BALÁNS, balansuri, s. n. Mișcare oscilatorie, de pendulare; legănare. – Postverbal al lui balansa.

BALÁNS s.n. Oscilație; mișcare de oscilație, de pendulare. [Pl. -suri. / < fr. balance].

BALÁNS s. n. mișcare de oscilație; balansare. (după fr. balancement)

BALÁNS ~uri n. Mișcare oscilatorie; oscilație; pendulare; legănare. /v. a balansa


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

baláns s. n., pl. balánsuri

baláns s. n., pl. balánsuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BALÁNS s. balansare, clătinare, legănare, oscilare, oscilație, pendulare.

BALANS s. balansare, clătinare, legănare, oscilare, oscilație, pendulare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BALANS mișcări oscilatorii executate de o aeronavă cauzate de bruscarea comenzilor sau de modificarea condițiilor meteorologice. Balansul se poate produce în sens longitudinal – tangaj, în sens transversal – ruliu sau sub efectul combinat al celor două componente principale.

Intrare: balans
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balans
  • balansul
  • balansu‑
plural
  • balansuri
  • balansurile
genitiv-dativ singular
  • balans
  • balansului
plural
  • balansuri
  • balansurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

balans

etimologie: