12 intrări

74 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BAIE1, băi, s. f. I. 1. Scăldat, îmbăiere. 2. Cadă, vas special de îmbăiat; feredeu. ♦ Apă de îmbăiat. ◊ Expr. Baie de sânge = vărsare mare de sânge, măcel. ♦ Clădire cu instalații speciale de îmbăiere; p. restr. încăpere special amenajată pentru îmbăiere. 3. (Urmat de determinări) Expunere a corpului (gol), în scop igienic sau curativ, la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc. 4. Recipient în care se pune un lichid, o soluție chimică etc. în vederea unor operații tehnice; p. ext. lichidul, soluția chimică etc. în care se fac asemenea operații. II. (La pl.) Stațiune balneară. [Pr.: ba-ie] – Lat. bannea (=balnea). Cf. sl. banja.

BAIE2, băi, s. f. (Reg.) Mină1 (din care se extrag minerale). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya.

baie3 sf [At: DA / Pl: băi / E: fr baie] (Ggf) Golf mic cu deschidere îngustă spre largul mării.

baie2 sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 21v/11 / Pl: băi / E: mg bánya] 1 (Îrg) Mină1 din care se extrag metale, minerale etc. 2 (Reg; îc) Vâlva-băilor Zână răuvoitoare, care ia aurul băilor1 (1).

baie1 sf [At: CORESI, ap. HEM 2344 / Pl: băi / E: ml bannea (balnea), cf rs баия] 1 Încăpere special dotată unde se spală cineva Si: (fam) scăldat, îmbăiere, (pop) scaldă, (reg) scăldușă, scăldușcă. 2 Vas special pentru spălat Si: cadă, după, feredeu, scăldătoare. 3 Apă de spălat. 4-5 (Mol; îe) Tot (sau cam) de-o – De aceeași categorie sau de același fel. 6 (Îs) – de sânge Cantitate mare de sânge pierdută de cineva. 7 (Pex; îas) Măcel. 8 (Șîspublică) Clădire amenajată cu instalații speciale pentru baie1 (1). 9 (Pan; udt) Expunere a corpului (gol), în scop (igienic sau) curativ, la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc. 10 (Înv; udt) Botez. 11 (Înv) Closet. 12 Recipient de lemn, de metal etc. în care se pune un lichid, o soluție chimică pentru realizarea unor operații tehnice. 13 (Pex) Lichid, soluție de săruri în care se introduc, pentru a fi tratate chimic, diferite materiale. 14 (Lpl) Stațiune balneară.

báie2 s.f (reg.) Mină (din care se extrag minerale, metale etc.). Băi de aur. ◇ Vîlva băii = v. vîlvă. • pl. băi. /<magh. bánya.

báie1 s.f. I 1 Cufundare a (unei părți a) corpului în apă, într-o soluție etc., în scop igienic, curativ, pentru relaxare, divertisment etc.; scăldat, îmbăiere. Vreau să fac o baie. 2 Cadă, vas special în care se pune apă sau un alt lichid pentru îmbăiat; (pop.) feredeu. Mi-am cumpărat o baie mai mare. ◆ Apă, soluție etc. în care se îmbăiază cineva. Nu-mi place baia fierbinte. ◇ Expr. Baie de sînge = a) cantitate mare de sînge pierdut de cineva; b) măcel. Cald ca în baie = foarte cald. (reg.) Tot (sau cam) de-o baie = de aceeași categorie sau de același fel. 3 (și baie publică) Clădire special amenajată și dotată cu instalații pentru îmbăiere. Baia publică s-a închis pentru reparații. ◇ Baie turcească = a) baie caldă de abur, urmată de duș și de masaj; saună; b) clădire special amenajată pentru acest tip de baie. 4 Încăpere (într-o locuință particulară) special amenajată pentru îmbăiere. ◆ Restr. Veceu. ◇ Expr. A se duce la baie = a se duce la veceu. 5 Analog. (cu determ.) Expunere a corpului (gol), în scop igienic sau curativ, la acțiunea apei, a soarelui, a aerului etc. 6 Recipient de lemn, de metal etc. în care se pune mai ales o soluție chimică etc. în vederea unor operații tehnologice sau chimice. ◆ Ext. Lichidul, soluția în care se introduc, pentru a fi tratate chimic, diferite materiale. II (la pl.) Stațiune balneară. Anul acesta, din cauza reumatismului, trebuie să mă duc la băi. • pl. băi. /lat. bannea = balnea.

báie3 s.f. (geomorf.) Golf mic, în lungul țărmurilor lacustre și marine. • pl. băi. / <fr. baie.

BAIE1 (pl. băi), sf. 1 Scăldare, cufundare în apă a trupului sau numai a unei părți a corpului: a făcut o ~ de picioare 2 Apa sau lichidul în care se scaldă cineva: ~ de mare; ~ de curățenie; ~ de lapte 3 Apa pregătită într’o cadă pentru a se scălda cineva: ~ caldă; ~ rece 4 Localul, odaia unde se fac băi (🖼 297): fiul împăratului nu cuteza să calce pe pardoseala băii (ISP.) 5 Cada în care se scaldă cineva (🖼 298): intrară fie-care în cîte o ~ și se îmbăiară (ISP.); ~ de șezut, cadă mică în care se așază cineva spre a-și spăla partea de jos a trupului (🖼 299) 6 ~ de aburi 👉 ABUR 7 familiar 🩺 ~ de soare, expunerea Ia acțiunea razelor solare ca mijloc de vindecare a unor anumite boale 8 (mai adesea pl.) Locuri unde izvorăsc ape minerale și unde se duce lumea, mai ales vara, spre a se lecui, scăldîndu-se în aceste ape: băile de la Govora; a plecat la băi 9 Trans. Mină, ocnă: ~ de aramă; ~ de fier; le tăiară gleznile de la piciorul cel stîng și-i deaderă la ocne la băi (DOS.) [slav. banja; pentru înțelesul de „mină” comp. ung. bánya].

*BAIE2 (pl. băi) sf. 🌐 Golf mic unde corăbiile se pot adăposti contra vînturilor (🖼 300) [fr. baie].

BAIE2, băi, s. f. (Reg.) Mină1 (din care se extrag mineralele). [Pr.: ba-ie] – Din magh. bánya.

BAIE1, băi, s. f. I. 1. Scăldat, scaldă, îmbăiere. 2. Cadă, vas special de îmbăiat; feredeu. ♦ Apă de îmbăiat. ◊ Expr. Baie de sânge = cantitate mare de sânge pierdută de cineva; p. ext. măcel. ♦ Clădire cu instalații speciale de îmbăiere; p. restr. încăpere special amenajată pentru îmbăiere. 3. (Urmat de determinări) Expunere a corpului (gol), în scop igienic sau curativ, la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc. 4. Recipient în care se pune un lichid, o soluție chimică etc. în vederea unor operații tehnice; p. ext. lichidul, soluția chimică etc. în care se fac asemenea operații. II. (La pl.) Stațiune balneară. [Pr.: ba-ie] – Lat. bannea (= balnea). Cf. sl. banja.

BAIE1, băi, s. f. I. 1. Cufundare a trupului în apă (în scop igienic, fiind însoțită de spălarea corpului, sau în scop curativ); îmbăiere. V. scăldare. A face baie. Costum de baie. ◊ (Metaforic) La poduri au să iasă dedesubt Bălaurii cu capetele șapte... Dar am să fac în sîngele lor baie. BENIUC, V. 72. ♦ Baie de aburi = expunere a trupului la acțiunea vaporilor de apă sau a aerului umed încălzit. Baie de soare = expunere a trupului (gol) la acțiunea razelor solare. Baie de aer = expunere a trupului (gol) la acțiunea aerului (în aer liber sau în stabilimente amenajate anume pentru aceasta). 2. Cada (sau putina) în care se îmbăiază cineva. Mi-am cumpărat o baie de zinc. 3. Apa în care cineva se îmbăiază. Trecu înainte, poruncind să i se încălzească baia. DUMITRIU, B. F. 91. I se părea numai că-n luciul băii, plină de lăcrîmele ei, vedea ca-n vis chipul mirelui ei iubit. EMINESCU, N. 28. ◊ (Poetic) Ca dintr-o baie de sînge soarele ieșea din mare, înroșind marginea norului sub care se strecura grăbit. CAZABAN, V. 23. În baie te-oi îmbăia, Cu tine că m-oi scălda, în baie de lapte dulce, D-aicea nu te-i mai duce. TEODORESCU, P. P. 89. ◊ Expr. Cald ca în baie = foarte cald. Baie de sînge = vărsare (mare) de sînge, măcel. 4. Stabiliment public amenajat pentru îmbăiat, prevăzut cu instalații de aburi sau aer cald, dușuri etc. Ceva mai sus, dincolo de schitul Lainici, se văd urmele unor băi romane și ale unui drum de piatră, tot de pe vremile acelea. VLAHUȚĂ, O. A. II 133. ♦ Cameră într-o locuință particulară, prevăzută cu instalația necesară pentru îmbăiat. 6. Recipient de lemn, de metal sau de alt material, în care se pune un lichid (apă, ulei, diferite soluții, metale topite etc.) în vederea unor operații industriale sau chimice; p. ext. lichidul însuși, soluția, metalul topit etc. în care se fac asemenea operații. Baie metalică. Baie de galvanizare. Baie de developare. 7. (Numai la pl.) Nume generic dat localităților în care se găsesc izvoare de ape termale sau minerale cu proprietăți curative; stațiune balneară. Sînt trimis la băi. Băile Herculane.Însoțisem pe tată-meu la băile de la Balta Albă. ODOBESCU, S. III 21.

BAIE2, băi, s. f. (Mai ales în Transilv.) Mină1. În tot ținutul Sibenbirgen ( = Transilvania) sînt băi de aur, argint, aramă. GOLESCU, Î. 31. ◊ (În toponimice) Baia Mare. Baia de Aramă.

BAIE2, băi, s. f. (Reg.) Mină. – Magh. bánya.

BAIE1, băi, s. f. I. 1. Cufundare a corpului în apă, în scop igienic sau curativ; îmbăiere. V. scăldare. 2. Cada sau putina în care cineva se îmbăiază. ♦ Apa în care cineva se îmbăiază. ◊ Expr. Baie de sînge = vărsare de sînge; măcel. ♦ Stabiliment public cu instalații speciale servind pentru îmbăiere; încăpere special amenajată pentru îmbăiere. 3. Expunerea corpului (gol) la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc., în scop igienic sau curativ. 4. Recipient în care se pune un lichid, o soluție etc. în vederea unor operații industriale sau chimice; lichidul, soluția etc. în care se fac asemenea operații. II. (La pl.) Nume dat localităților în care se găsesc izvoare de apă termală sau minerală cu proprietăți curative. – Lat. *baneum (v. sl. banja).

BAIE băi f. 1) Cufundare a corpului în apă (caldă), în alt lichid sau într-o substanță pulverulentă (cu scop igienic, curativ sau din plăcere). A face ~. 2) Apă (sau alt lichid) folosită pentru îmbăiat; scăldătoare. * ~ de sânge a) cantitate mare de sânge, pierdută de cineva; b) vărsare de sânge; măcel. 3) Clădire sau încăpere special amenajată pentru îmbăiat. ~ publică. 4) Vas mare pentru îmbăiat; cadă. A se spăla în ~. 5) Expunere a corpului (gol) la acțiunea diferitor factori externi (în scopuri curative). ~ de aer. ~ de soare. 6) la pl. Localitate având izvoare cu ape termale sau minerale bune pentru tratamentul diferitelor boli; stațiune balneară. A pleca la băi. 7) Recipient servind la efectuarea diferitelor operații tehnice sau chimice cu ajutorul unor lichide și soluții. 8) Lichid sau soluție chimică folosite pentru efectuarea unor asemenea operații. ~ de galvanizare. ~ de developare. [Art. baia; G.-D. băii; Sil. ba-ie] /<sl. banja

BAIE s.f. (Mold., Ban., Trans. SV) Mină, carieră. A: Le tăiară gleznile de la piciorul cel stîng și-i deaderă la ocne, la băi, să pață rău. DOSOFTEI, VS. C: Pre cursul apei Bistriță, din sus de cetate patru mile de loc, iaste baia Rodni[i] cea veache. GEOGRAFIA ARDEALULUI. Banyĕ. Fodinĕ (l. -a.). Banyĕ dĕ aur. Aurifodina. [Meliùs bájá, fodina]. Banye de argsent. Argentifodina. Banyĕ dĕ arame. Aerifodina. [Cuprifodina]. Banyĕ dĕ plumb. Plumbifodina. Banyĕ dĕ fiĕr. Ferrifodina. Banyĕ dĕ kositor. Stannifodina. AC, 329. Baie, fodina, bajae. MȘE, 85. Etimologie: magh. bánya. Vezi și băieș. Cf. madem (2). substantiv feminin

baie f. 1. cufundarea corpului în apă: am făcut o baie; 2. apa în care se scaldă: baia e caldă; 3. localul unde se află baia: mă duc la baie; 4. cada în care se face baia; 5. cameră tare încălzită ca să facă s’asude: aci e ca într’o baie; 6. pl. în special, de locuri cu izvoare de ape minerale, unde merge lumea vara spre a face băi pentru sănătate: a plecat la băi; 7. Tr. (învechit) locul de unde se scoteau mineraiuri (aramă, fier) ca Baia de Aramă. [Slav. BANĬA; pentru sensul 7, cf. ung. banya, mină și it. bagno, ocnă].

1) báĭe f., pl. băĭ (vsl. banĭa, baĭe, ung. bánya, baĭe, mină, ocnă, d. it. bagno, baĭe, arest, lat. bálneum, baĭe. V. balnear). Apă saŭ alt lichid în care te scalzĭ: o baie caldă. Scăldătură, acțiunea de a te scălda: a face o baĭe. Localu, camera saŭ vasu în care te scalzĭ: baĭa comunală, o baĭe de zinc. Balie, găletar. Mină, ocnă. (Vechi) Pl. Stabiliment de băĭ de ape termale saŭ minerale: a pleca la băĭ. Baĭe de abur, baĭe făcută în abur de apă clocotită. Baĭe de soare, acțiunea de a te expune dezbrăcat razelor soarelui p. a te vindeca. Baĭe de sînge, bătălie cruntă. Baĭe de sudoare, asudare excesivă. A fi cald baĭe (saŭ ca în baĭe) a fi foarte cald într’o cameră. V. legniță.

*2) báĭe f. (fr. baie, d. mlat. baia, port). Golf mic.

I1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie1. – Din baie1.

I1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie1. – Din baie1.

i1 vtr [At: CONTEMPORANUL I, 205 / V: băia / P: bă-i / Pzi: ~esc / E: baie1 + -i] (Rar) A (se) scălda. corectat(ă)

băia1 vt [At: LB / P: bă-ia / V: (reg) bă-, (înv) băi / Pzi: ~iez și bai / E: nct] 1-2 (Îrg) A alăpta și a îngriji un copil (mic). 3 (Trs; Ban) A mângâia un copil, pe obraz. 4 (Sst) A naște.

bâia1 [At: MARIAN, ap. DA / V: bia / E: ns cf bâja] (Reg) 1 i Cuvânt pentru atragerea atenției copiilor să se păzească de foc Si: bâjă (1). 2 sf (Îljc) Foc.

ie sf [At: MARIAN, ap. DA ms / E: nct] (Îrg) Foarte alb (curat).

i1 vb. IV. refl. (înv., reg.) A face baie; a se scălda. prez.ind. -iesc. /baie1 + -i.

bîia interj. (reg.) Cuvînt prin care se atrage atenția copiilor să se păzească de foc; (reg.) bîja. Bîia, că te-i frige! (POP.). • /form. expr.; cf. bîja.

BĂIA (băiez) vb. tr. 1 ÎMBĂIA...: fiul tău ce l-ai băiat și l-ai înfășat și l-ai aplecat (VARL.) 2 Băn. A mîngîia, a desmierda [baie].

I, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie; a se îmbăia, a se scălda. (Fig.) [Burghezii] trîndavi, lacomi, mîndri se scald și se băiesc în lacrimi de-a mulțimii. CONTEMPORANUL, I 205.

I1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie. – Din baie1.

perlă de baie sint. s. 1985 Mică pastilă parfumată și colorată de pus în apa de baie v. emoliere

Baia-de-Aramă f. 1. comună urbană în județul Mehedinți, plaiul Cloșani: 2000 loc. Târg săptămânal. Poziție pitorescă. Mine de aramă, redeschise în timpul din urmă; 2. schit în comuna cu acelaș nume.

Baia-de-Criș f. sau Körösbánya, orășel așezat pe Crisul-Alb, în comitatul Huniedoara cu mine de aur și de argint.

Baia-de-Fier f. comună în jud. Gorjiu cu 1500 loc.

Baia-Mare f. oraș în Maramureș, numit de Unguri Nagy-Bánya, aproape de granița Transilvaniei, cu mine de aur, argint și plumb.

băĭéz v. tr. (d. baĭe. V. băĭat). Vechĭ. Îmbăĭez. Ban. Mîngîi, dezmierd.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

baie s. f., art. baia, g.-d. art. băii; pl. băi

baie s. f., art. baia, g.-d. art. băii; pl. băi

baie (îmbăiere, cadă, mină) s. f., art. baia, g.-d. art. băii; pl. băi

Baia Mare (oraș) s. propriu f. art., g.-d. art. Băii Mari

i1 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiesc, 3 sg. băiește, imperf. 1 băiam; conj. prez. 1 sg. să băiesc, 3 să băiască

Baia Mare s. propriu f., g.-d. Băii Mari

i (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiesc, imperf. 3 sg. băia; conj. prez. 3 să băiască

i (a face baie, a lucra într-o mină) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiesc, imperf. 3 sg. băia; conj. prez. 3 sg. și pl. băiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BAIE s. v. closet, mină, ocnă, subteran, toaletă, vece.

BAIE s. 1. v. îmbăiere. 2. v. cadă. 3. baie de soare v. plajă.

BAIE s. 1. îmbăiere, scăldare, scăldat, (pop.) scaldă, scăldătoare, (Mold.) scăldăciune, (înv.) scăldătură. (~ copilului.) 2. cadă, vană, (înv. și pop.) scăldătoare, (înv. și reg.) scăldătură, (Mold., Bucov. și Transilv.) feredeu, (Transilv., Ban. și Mold.) scaldă, (prin Transilv.) șiroadă. (Apa era fierbinte în ~.) 3. baie de soare = plajă. (~ pe malul mării.)

baie s. v. CLOSET. MINĂ. OCNĂ. SUBTERAN. TOALETĂ. VECE.

BĂIA vb. v. alăpta, alinta, dezmierda, mângâia.

băia vb. v. ALĂPTA. ALINTA. DEZMIERDA. MÎNGÎIA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

baie, băi, s.f. 1. Exploatare minieră subterană; mină; ocnă. ■ (top.) Baia Mare, Baia-Sprie, Baia-Borșa, Băița, Băița de sub Codru, Băiuț, Strâmbu-Băiuț, Chiuzbaia (localități în jud. Maram.). ■ (top.) Baia Piticilor, galerie de mină situată pe Valea Chiuzbăii, pe un versant al Dealului Herja. 2. (înv.) Carieră de piatră (Borșa, Giulești); baie de piatră = pietrărie. ■ (top.) Baia de piatră, carieră și moară, în Borșa. 3. Peșteră. ■ (top.) Baia lui Schneider, peșteră situată pe versantul sudic al Dealului Popii (în Munții Maramureșului). 4. Slatină (în Maram. din dreapta Tisei). 5. Stațiune balneară sezonieră, de interes local (în Maram. au funcționat, pe parcursul sec. XX, circa 28 de stabilimente balneare). – Lat. *bannea (= balnea „cameră de baie, baie publică”), cf. it. bagno, fr. bain, sp. baño, port. banho (DER, MDA). ■ Cuv. rom > magh. banya (DER).

baie, băi, s.f. – 1. Exploatare minieră subterană; mină; ocnă. ♦ (top.) Baia Mare, Baia-Sprie, Baia Borșa, Băița, Băița de sub Codru, Băiuț, Strâmbu Băiuț, Chiuzbaia (localități în județul Maramureș). ♦ (top.) Baia Piticilor, galerie de mină situată pe Valea Chiuzbăii, la cota +520 m, pe un versant al Dealului Herja. Urmărește filonul Clementina. Nu există urme de daltă sau șpiț pe tavan sau pe pereți; se presupune că s-au folosit icuri de lemn sau metal. Galerii cu denumiri și caracteristici asemănătoare (înălțimea între 0,50 și 1,20 m) se mai găsesc pe Dealul Crucii (Galeria de Fum), în Baia-Sprie (Crăpătura Zorilor), pe Valea Roșie (Galeria Galbenă), la Șurdești (Peștera Piticilor). 2. (înv.) Carieră de piatră (Borșa, Giulești). Baie de piatră = pietrărie (ALRRM, 1973: 675). 3. Peșteră: Baia lui Schneider, peșteră situată pe versantul sudic al Dealului Popii, la 1.200 m altitudine, în apropiere de Valea Vinului (în Munții Maramureșului). Galeria principală și ramificațiile au o lungime de 791 m (Portase, 2006: 15). 4. Slatină (Apșa de Jos, Biserica Albă). 5. Stațiune balneară sezonieră, de interes local. În Maramureș au funcționat, pe parcursul sec. XX, circa 28 de stabilimente balneare, în mai multe locații din județ, în jurul surselor hidrominerale. Apa era captată din izvoare cu ajutorul unor instalații improvizate și deversată, la început, în gropi săpate în pământ; încălzirea apei se făcea cu bolovani încinși în foc. Mai târziu s-au folosit ciubere, butoaie de lemn cu cep, căzi de lemn, vane de tablă etc. Localnicii se tratau, pe timpul verii, de diferite afecțiuni. Primele băi în județ au funcționat la Valea Vinului (1830), Măgureni (1860), Șuligu, pe Valea Vaserului (1879), Dănești (1883), Săpânța (1890), Stoiceni (1890), Usturoiu (1900), Apa Sărată (1904) (v. Nădișan, 2012: 176-177). ♦ (top.) Băița, vârf (1.670 m) în Munții Maramureșului (Culmea Roșușnei, masivul Pietrosu-Bardău) (Posea, 1980: 27). – Lat. *bannea (= balnea „cameră de baie, baie publică”), cf. it. bagno, fr. bain, sp. baño, port. banho (DER, MDA). Cuv. rom > magh. banya (DER).

baie, băi, s.f. – 1. Exploatare minieră subterană; mină; ocnă. 2. Carieră de piatră (Borșa, Giulești). Baie de piatră = pietrărie (ALR 1973: 675). ♦ Baia Mare, Baia-Sprie, Băița, Băița de sub Codru, Băiuț (localități în județul Maramureș). – Lat. *bannea, balnea, cf. it. bagno, fr. bain, sbaño, port. banho (DER); Magh. banya provine din rom. (DER).

băia, băiez, vb. I (reg.) 1. a hrăni, a alăpta. 2. a mângâia cu mâna, a alinta. 3. a naște. 4. a face baie.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BAIA MARE 1. Depr. tectono-erozivă situată la poalele M-ților Gutîi, pe valea Săsarului (bazinul Someșului), cu largă ieșire spre C. Someșului (în NV). Supr.: 675 km2. Relief de luncă, de terase și piemonturi cu alt. absolute între 140 și 320 m. Climă blîndă, de adăpost, cu temp. medie anuală de 9,4°C și precipit. variabile (690-1.040 mm). Păduri de castan comestibil. Culturi de cereale; pomicultură (meri); viticultură; legumicultură. Creșterea animalelor. Expl. de min. complexe pe rama nordică a depr. Izv. minerale. Zonă turistică. 2. Municipiu în NV României, la poalele M-ților Gutîi, în depr. cu același nume, la 220 m alt., reșed. jud. Maramureș; 154.094 loc. (1991). Aeroport. Cel mai important centru al ind. metalurgiei neferoase românești (aur, argint, plumb, zinc, cupru). Constr. de mașini unelte, accesorii și scule, de utilaj minier, de material rulant feroviar și rutier; mat. de constr. (cărămidă, faianță), prelucr. lemnului (mobilă, dogărie și butoaie), conf., produse alim. (morărit, panificație, prelucr. fructelor, preparate din lapte și carne). Filatură și țesătorie de bumbac. Universitate și colegiu tehnic, teatru de stat, filarmonică, muzeu istoric. Monumente: turnul-clopotniță (sec. 15), ridicat pe lîngă Biserica Sf. Ștefan, astăzi dărîmată; case (sec. 17), Biserica Sf. Treime și mănăstire minorită (sec. 18). Atestat documentar în 1327; din 1467 oraș liber regal; important centru minier, meșteșugăresc și cultural; aici au funcționat un colegiu reformat și un gimnaziu catolic (sec. 17). Declarat municipiu în 1968. – Colonia de pictură de la ~, grupare artistică întemeiată în 1896. Promova pictura în aer liber, în opoziție cu academismul. Din 1902 își continuă activitatea prin înființarea Școlii libere de Pictură; între 1927 și 1936 funcționează Școala de Pictură. Reprezentanți: Simion Corbul Holósy, Alexandru Ziffer, Eugen Pascu, Czóbel Béla, Andrei Mikolá, Petre Abrudan.

BĂILE 1 MAI, stațiune balneoclimaterică în NV României, la 8 km SE de Oradea (jud. Bihor). Izv. minerale termale (20-49°C), bicarbonatate, sulfatate, calcice, slab radioactive, indicate în tratamentul afecțiunilor endocrine, reumatismale, post-traumatice, neurologice periferice și centrale, endocrine, metabolice și de nutriție. Sanatoriu de recuperare a copiilor cu deficiențe locomotorii. Aici se află Lacul Pețea (rezervație naturală, 4 ha), cu temp. constantă de 30°C.

BĂILE FELIX, stațiune balneoclimaterică internațională, situată în NV României, la 9 km SE de Oradea (jud. Bihor). Izv. cu ape minerale termale (20-48°C), bicarbonate, sulfatate, calcice, sodice, ușor radioactive, indicate în tratamentul afecțiunilor neurologice, ginecologice, reumatismale etc.

BĂILE GOVORA, oraș în jud. Vîlcea, pe rîul Hința, afl. al Govorei; 3.025 loc. (1991). Conf., țesături, preparate din carne. Stațiune balneoclimaterică permanentă, cu ape minerale clorosodice, iodurate, bromurate, magneziene, sulfuroase (descoperite în 1860) folosite în terapia afecțiunilor reumatismale, neurologice, periferice și centrale, respiratorii, digestive, urinare etc.; nămol terapeutic. Sanatoriu de profil de reumatologie și boli respiratorii pentru copii. În apropiere, în satul Govora, se află Mănăstirea Govora. Aici, domnul Matei Basarab a instalat o tiparniță de sub teascurile căreia a ieșit, în 1640, Pravila de la Govora. Declarat oraș în 1930.

BĂILE HERCULANE, oraș în jud. Caraș-Severin, pe Cerna; 6.076 loc. (1991). Stațiune balneoclimaterică permanentă, cu ape termale (55°C), sulfuroase, sodice, calcice, magneziene, slab radioactive, cunoscute și folosite din epoca romană. Stațiunea este indicată pentru tratarea afecțiunilor reumatice, neurologice periferice, respiratorii, ginecologice, dermatologice etc. Este cea mai veche stațiune balneoclimaterică din România, atestată documentar ca atare din anul 153 î. Hr., sub denumirea Ad aquas Herculis sacras. Vestigiile arheologice din Peștera Hoților (la N de stațiune), atestă locuirea din Paleoliticul inferior pînă în epoca feudală. Muzeu de istorie.

BĂILE OLĂNEȘTI, oraș în jud. Vîlcea, pe rîul Olănești, afl. al Oltului; 4.820 loc. (1991). Conf., mat. de constr. Stațiune balneoclimaterică cu ape minerale clorosodice, iodurate, sulfuroase, feruginoase, alcaline, magneziene, renumite în tratarea bolilor de ficat, stomac și rinichi. Climat sedativ de adăpost. Case populare de tip vîlcean, case de tîrgoveți din sec. 17-19, biserica Sf. Nicolae (1718). În apropiere, schitul Iezeru (sec. 16, refaceri din sec. 18). Atestat documentar în 1527; declarat oraș în 1950.

BĂILE TUȘNAD, oraș în jud. Harghita, pe Olt, în S depr. Ciuc; 2.079 loc. (1991). Stațiune balneoclimaterică cu ape minerale carbogazoase, feruginoase, clorosodice, calcice, magneziene, bicarbonate, folosite în tratamentul afecțiunilor cardiovasculare, reumatismale, ale căilor urinare și ale tubului digestiv. Centru turistic (lacul vulcanic „Sfînta Ana”, tinovul Mohoș). Menționat documentar, ca așezare rurală, în 1421. Declarat oraș în 1968, dată pînă la care s-a numit Tușnad-Băi.

GEOAGIU-BĂI, sat în com. Geoagiu, jud. Hunedoara; stațiune balneoclimaterică cu izvoare minerale bicarbonatate, calcice, magneziene, mezotermale (29-31,5°C), hipotone recomandate recomandate în tratamentul afecțiunilor digestive, hepatice etc.

MALNAȘ-BĂI, sat în com. Malnaș, jud. Covasna, stațiune balneoclimaterică de interes general, sitaut la 505 m alt., în defileul Oltului, care separă M-ții Bodoc de M-ții Baraolt, la 22 km N de municipiul Sfântu Gheorghe. Stație de c. f. Numeroase izvoare cu ape minerale carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, sodice, calcice, magneziene, folosite în cură internă pentru tratarea afecțiunilor tubului digestiv (gastrice cronice), a celor hepato-biliare (dischinezie biliară, colecistite, hepatită cronică, pancreatită cronică), a bolilor metabolice și de nutriție (diabet zaharat).

Intrare: baie (cadă, scaldă)
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baie
  • baia
plural
  • băi
  • băile
genitiv-dativ singular
  • băi
  • băii
plural
  • băi
  • băilor
vocativ singular
plural
bae
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: baie (golf)
baie (golf)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: baie (mină)
substantiv feminin (F131)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baie
  • baia
plural
  • băi
  • băile
genitiv-dativ singular
  • băi
  • băii
plural
  • băi
  • băilor
vocativ singular
plural
Intrare: Baia Mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Baia Mare
plural
genitiv-dativ singular
  • Băii Mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Baia-de-Aramă
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Baia-de-Ara
plural
genitiv-dativ singular
  • Băii-de-Ara
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Baia-de-Criș
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Baia-de-Criș
plural
genitiv-dativ singular
  • Băii-de-Criș
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Baia-de-Fier
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Baia-de-Fier
plural
genitiv-dativ singular
  • Băii-de-Fier
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Baia-Mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Baia-Mare
plural
genitiv-dativ singular
  • Băii-Mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: băi (îmbăia)
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • i
  • ire
  • it
  • itu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • băiește
  • iți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băiesc
(să)
  • băiesc
  • băiam
  • ii
  • isem
a II-a (tu)
  • băiești
(să)
  • băiești
  • băiai
  • iși
  • iseși
a III-a (el, ea)
  • băiește
(să)
  • băiască
  • băia
  • i
  • ise
plural I (noi)
  • im
(să)
  • im
  • băiam
  • irăm
  • iserăm
  • isem
a II-a (voi)
  • iți
(să)
  • iți
  • băiați
  • irăți
  • iserăți
  • iseți
a III-a (ei, ele)
  • băiesc
(să)
  • băiască
  • băiau
  • i
  • iseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băia
  • băiere
  • băiat
  • băiatu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • băia
  • băiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băiez
(să)
  • băiez
  • băiam
  • băiai
  • băiasem
a II-a (tu)
  • băiezi
(să)
  • băiezi
  • băiai
  • băiași
  • băiaseși
a III-a (el, ea)
  • băia
(să)
  • băieze
  • băia
  • băie
  • băiase
plural I (noi)
  • băiem
(să)
  • băiem
  • băiam
  • băiarăm
  • băiaserăm
  • băiasem
a II-a (voi)
  • băiați
(să)
  • băiați
  • băiați
  • băiarăți
  • băiaserăți
  • băiaseți
a III-a (ei, ele)
  • băia
(să)
  • băieze
  • băiau
  • băia
  • băiaseră
Intrare: băia
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băia
  • băiere
  • băiat
  • băiatu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • băia
  • băiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băiez
(să)
  • băiez
  • băiam
  • băiai
  • băiasem
a II-a (tu)
  • băiezi
(să)
  • băiezi
  • băiai
  • băiași
  • băiaseși
a III-a (el, ea)
  • băia
(să)
  • băieze
  • băia
  • băie
  • băiase
plural I (noi)
  • băiem
(să)
  • băiem
  • băiam
  • băiarăm
  • băiaserăm
  • băiasem
a II-a (voi)
  • băiați
(să)
  • băiați
  • băiați
  • băiarăți
  • băiaserăți
  • băiaseți
a III-a (ei, ele)
  • băia
(să)
  • băieze
  • băiau
  • băia
  • băiaseră
bâia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bâia
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băia
  • băiere
  • băiat
  • băiatu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • băia
  • băiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băiez
(să)
  • băiez
  • băiam
  • băiai
  • băiasem
a II-a (tu)
  • băiezi
(să)
  • băiezi
  • băiai
  • băiași
  • băiaseși
a III-a (el, ea)
  • băia
(să)
  • băieze
  • băia
  • băie
  • băiase
plural I (noi)
  • băiem
(să)
  • băiem
  • băiam
  • băiarăm
  • băiaserăm
  • băiasem
a II-a (voi)
  • băiați
(să)
  • băiați
  • băiați
  • băiarăți
  • băiaserăți
  • băiaseți
a III-a (ei, ele)
  • băia
(să)
  • băieze
  • băiau
  • băia
  • băiaseră
bâia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
biji
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: bâie
bâie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

baie, băisubstantiv feminin

  • 1. Scaldă, scăldare, scăldat, îmbăiere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A face baie. Costum de baie. DLRLC
    • format_quote metaforic La poduri au să iasă dedesubt Bălaurii cu capetele șapte... Dar am să fac în sîngele lor baie. BENIUC, V. 72. DLRLC
  • 2. Vas special de îmbăiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mi-am cumpărat o baie de zinc. DLRLC
    • 2.1. Apă de îmbăiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trecu înainte, poruncind să i se încălzească baia. DUMITRIU, B. F. 91. DLRLC
      • format_quote I se părea numai că-n luciul băii, plină de lăcrîmele ei, vedea ca-n vis chipul mirelui ei iubit. EMINESCU, N. 28. DLRLC
      • format_quote poetic Ca dintr-o baie de sînge soarele ieșea din mare, înroșind marginea norului sub care se strecura grăbit. CAZABAN, V. 23. DLRLC
      • format_quote În baie te-oi îmbăia, Cu tine că m-oi scălda, în baie de lapte dulce, D-aicea nu te-i mai duce. TEODORESCU, P. P. 89. DLRLC
      • chat_bubble Cald ca în baie = foarte cald. DLRLC
      • chat_bubble Baie de sânge = vărsare mare de sânge. DEX '09 DLRLC
        sinonime: măcel
    • 2.2. Clădire cu instalații speciale de îmbăiere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ceva mai sus, dincolo de schitul Lainici, se văd urmele unor băi romane și ale unui drum de piatră, tot de pe vremile acelea. VLAHUȚĂ, O. A. II 133. DLRLC
      • 2.2.1. prin restricție Încăpere special amenajată pentru îmbăiere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. (Urmat de determinări) Expunere a corpului (gol), în scop igienic sau curativ, la acțiunea vaporilor de apă, a soarelui, a aerului etc. DEX '09 DEX '98
    • 3.1. Baie de aburi = expunere a trupului la acțiunea vaporilor de apă sau a aerului umed încălzit. DLRLC
    • 3.2. Baie de soare = expunere a trupului (gol) la acțiunea razelor solare. DLRLC
      sinonime: plajă
    • 3.3. Baie de aer = expunere a trupului (gol) la acțiunea aerului (în aer liber sau în stabilimente amenajate anume pentru aceasta). DLRLC
  • 4. Recipient în care se pune un lichid, o soluție chimică etc. în vederea unor operații tehnice. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 4.1. prin extensiune Lichidul, soluția chimică etc. în care se fac asemenea operații. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Baie metalică. Baie de galvanizare. Baie de developare. DLRLC
  • 5. (la) plural Stațiune balneară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sunt trimis la băi. Băile Herculane. DLRLC
    • format_quote Însoțisem pe tată-meu la băile de la Balta Albă. ODOBESCU, S. III 21. DLRLC
etimologie:

baie, băisubstantiv feminin

  • 1. regional Mină (din care se extrag minerale). DEX '09 DLRLC
    sinonime: mină
    • format_quote În tot ținutul Sibenbirgen (= Transilvania) sînt băi de aur, argint, aramă. GOLESCU, Î. 31. DLRLC
    • 1.1. Este folosit în toponimice. DLRLC
      • format_quote Baia Mare. Baia de Aramă. DLRLC
etimologie:

i, băiescverb

  • 1. reflexiv rar A face baie; a se îmbăia, a se scălda. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote figurat [Burghezii] trîndavi, lacomi, mîndri se scald și se băiesc În lacrimi de-a mulțimii. CONTEMPORANUL, I 205. DLRLC
etimologie:
  • baie DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.