2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bagagiu sn vz bagaj

BAGÁJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.

bagaj sn [At: NEGRUZZI, S. I, 167 / V: (rar) ~agiu / Pl: ~e / E: fr bagage] 1 Totalitatea lucrurilor care se iau într-o (călătorie sau, învechit, într-o expediție militară Si: (îvr) bagalii. 2 (Îe) A-și face ~ele A se pregăti de plecare. 3 (Pex; îae) A pleca. 4 (Fam; îe) A-i face cuiva ~ele A goni din casă. 5 (Îe) A da la ~e A preda bagajele (1) la serviciul special al stației de cale ferată pentru a fi transportate la destinația indicată. 6 (Îs) Vagon de ~e Vagon special de cale ferată pentru transportul bagajelor (1). 7 (Fig; aud) Sumă a cunoștințelor cuiva într-un anumit domeniu. corectată

bagáj s.n. 1 Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie, într-o deplasare etc. ◇ Casă (sau birou, sală) de bagaje = birou special amenajat în incinta unei gări sau autogări unde pot fi depuse spre păstrare, pentru un timp scurt, bagajele călătorilor. Vagon de bagaje = vagon de cale ferată special amenajat pentru transportul bagajelor (mai voluminoase). ◇ Expr. A-și face bagajele = a) a se pregăti de plecare; b) a pleca. A face cuiva bagajele = a da pe cineva afară (din casă), a goni. A da la bagaje = a preda bagajele la serviciul special al sțației de cale ferată pentru a fi transportate la destinația indicată. ◆ (înv.) Totalitatea lucrurilor care se luau într-o expediție militară. 2 Ext. Sacoșă, plasă etc. încărcate cu mărfuri, obiecte etc. A venit de la piață cu bagaje grele. 3 Fig. (cu determ. care indică felul, calitatea, cantitatea etc.) Totalitatea cunoștințelor acumulate de cineva. Are un bagaj de cunoștințe cinematografice de invidiat. • pl. -e. /<fr. bagage, lat. bagagium, germ. Bagage.

BAGÁJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.

BAGÁJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie (în geamantane, cufere etc.); calabalîc; (învechit) totalitatea lucrurilor care se luau într-o expediție militară. V. catrafuse. Eu nu știu limanul spre care Pornesc cu bagajul acum. TOPÎRCEANU, S.A. 80. După un trup de lănceri... venea duiumul oastei: trăsuri, bagaje, pedestrași. NEGRUZZI, S. I 167. ◊ Vagon de bagaje v. vagon. A da la bagaje = a preda la stațiile de cale ferată, cu formele cuvenite, cufere, lăzi etc. pentru a fi transportate în altă localitate. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a se cărăbăni. 2. Fig. (De obicei urmat de diverse determinări) Totalitatea cunoștințelor, ideilor, concepțiilor cuiva într-un domeniu oarecare. Un formidabil bagaj de argumente științifice. CARAGIALE, O. II 232.

BAGÁJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A da la bagaje = a preda la stațiile de cale ferată cufere, lăzi etc., pentru a fi transportate sau păstrate. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Totalitatea cunoștințelor, concepțiilor cuiva într-un domeniu oarecare. Un formidabil bagaj de argumente științifice (CARAGIALE). – Fr. bagage.

BAGÁJ s.n. 1. Obiecte, lucruri luate (cu sine) de cineva într-o călătorie. 2. (Fig.) Totalitatea cunoștințelor cuiva într-un domeniu oarecare. [< fr. bagage].

BAGÁJ s. n. 1. obiecte, lucruri luate de cineva într-o călătorie. 2. (fig.) ~ de cunoștințe = totalitatea cunoștințelor cuiva într-un domeniu oarecare. (< fr. bagage)

BAGÁJ ~e n. 1) Totalitate a lucrurilor luate într-o călătorie. ~ de mână. ◊ A-și face ~ele a se pregăti de plecare. 2) fig. Totalitate a cunoștințelor dobândite de o persoană. ~ intelectual. /<fr. bagage

bagaj n. scule împachetate și lucruri diferite ce se iau la răsboiu sau în călătorie (= fr. bagage).

*bagáj n., pl. e (fr. bagage). Calabalîc, sarcinĭ, lucrurĭ duse în călătorie (pachete, geamantane, cufere).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BAGÁJ s. (pop. și fam.) calabalâc, catrafuse (pl.), (reg.) tărăbuțe (pl.), tiliuțe (pl.), (Transilv.) hodrobele (pl.), (Mold.) pilotă, (Mold. și Transilv.) pojijie, (înv.) agărlâc, mahlă.

BAGAJ s. (pop. și fam.) calabalîc, catrafuse (pl.), (reg.) tărăbuțe (pl.), tiliuțe (pl.), (Transilv.) hodrobele (pl.), (Mold.) pilotă, (Mold. și Transilv.) pojijie, (înv.) agărlîc, mahlă. (Și-a luat ~ele și a plecat.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bagagiu, bagagii, s. m. om isteț / descurcăreț

Intrare: bagagiu
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bagagiu
  • bagagiul
  • bagagiu‑
plural
  • bagagii
  • bagagiii
genitiv-dativ singular
  • bagagiu
  • bagagiului
plural
  • bagagii
  • bagagiilor
vocativ singular
  • bagagiule
plural
  • bagagiilor
Intrare: bagaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bagaj
  • bagajul
  • bagaju‑
plural
  • bagaje
  • bagajele
genitiv-dativ singular
  • bagaj
  • bagajului
plural
  • bagaje
  • bagajelor
vocativ singular
plural
bagagiu2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N44)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bagagiu
  • bagagiul
  • bagagiu‑
plural
  • bagagie
  • bagagiele
genitiv-dativ singular
  • bagagiu
  • bagagiului
plural
  • bagagie
  • bagagielor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bagaj, bagajesubstantiv neutru

  • 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: calabalâc
    • format_quote Eu nu știu limanul spre care Pornesc cu bagajul acum. TOPÎRCEANU, S.A. 80. DLRLC
    • 1.1. Vagon de bagaje. DLRLC
    • 1.2. învechit Totalitatea lucrurilor care se luau într-o expediție militară. DLRLC
      • format_quote După un trup de lănceri... venea duiumul oastei: trăsuri, bagaje, pedestrași. NEGRUZZI, S. I 167. DLRLC
    • chat_bubble A-și face bagajele = a se pregăti de plecare. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A da la bagaje = a preda la stațiile de cale ferată, cu formele cuvenite, cufere, lăzi etc. pentru a fi transportate în altă localitate. DLRLC
  • 2. figurat (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Un formidabil bagaj de argumente științifice. CARAGIALE, O. II 232. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.