2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bagagiu sn vz bagaj

bagaj sn [At: NEGRUZZI, S. I, 167 / V: (rar) ~agiu / Pl: ~e / E: fr bagage] 1 Totalitatea lucrurilor care se iau într-o (călătorie sau, învechit, într-o expediție militară Si: (îvr) bagalii. 2 (Îe) A-și face ~ele A se pregăti de plecare. 3 (Pex; îae) A pleca. 4 (Fam; îe) A-i face cuiva ~ele A goni din casă. 5 (Îe) A da la ~e A preda bagajele (1) la serviciul special al stației de cale ferată pentru a fi transportate la destinația indicată. 6 (Îs) Vagon de ~e Vagon special de cale ferată pentru transportul bagajelor (1). 7 (Fig; aud) Sumă a cunoștințelor cuiva într-un anumit domeniu. corectată

BAGÁJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.

BAGÁJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva. – Din fr. bagage.

BAGÁJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie (în geamantane, cufere etc.); calabalîc; (învechit) totalitatea lucrurilor care se luau într-o expediție militară. V. catrafuse. Eu nu știu limanul spre care Pornesc cu bagajul acum. TOPÎRCEANU, S.A. 80. După un trup de lănceri... venea duiumul oastei: trăsuri, bagaje, pedestrași. NEGRUZZI, S. I 167. ◊ Vagon de bagaje v. vagon. A da la bagaje = a preda la stațiile de cale ferată, cu formele cuvenite, cufere, lăzi etc. pentru a fi transportate în altă localitate. ◊ Expr. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a se cărăbăni. 2. Fig. (De obicei urmat de diverse determinări) Totalitatea cunoștințelor, ideilor, concepțiilor cuiva într-un domeniu oarecare. Un formidabil bagaj de argumente științifice. CARAGIALE, O. II 232.

BAGÁJ, bagaje, s. n. 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie. ◊ Expr. A da la bagaje = a preda la stațiile de cale ferată cufere, lăzi etc., pentru a fi transportate sau păstrate. A-și face bagajele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca. 2. Fig. (Urmat de determinări) Totalitatea cunoștințelor, concepțiilor cuiva într-un domeniu oarecare. Un formidabil bagaj de argumente științifice (CARAGIALE). – Fr. bagage.

BAGÁJ s.n. 1. Obiecte, lucruri luate (cu sine) de cineva într-o călătorie. 2. (Fig.) Totalitatea cunoștințelor cuiva într-un domeniu oarecare. [< fr. bagage].

BAGÁJ s. n. 1. obiecte, lucruri luate de cineva într-o călătorie. 2. (fig.) ~ de cunoștințe = totalitatea cunoștințelor cuiva într-un domeniu oarecare. (< fr. bagage)

BAGÁJ ~e n. 1) Totalitate a lucrurilor luate într-o călătorie. ~ de mână. ◊ A-și face ~ele a se pregăti de plecare. 2) fig. Totalitate a cunoștințelor dobândite de o persoană. ~ intelectual. /<fr. bagage

bagaj n. scule împachetate și lucruri diferite ce se iau la răsboiu sau în călătorie (= fr. bagage).

*bagáj n., pl. e (fr. bagage). Calabalîc, sarcinĭ, lucrurĭ duse în călătorie (pachete, geamantane, cufere).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BAGÁJ s. (pop. și fam.) calabalâc, catrafuse (pl.), (reg.) tărăbuțe (pl.), tiliuțe (pl.), (Transilv.) hodrobele (pl.), (Mold.) pilotă, (Mold. și Transilv.) pojijie, (înv.) agărlâc, mahlă.

BAGAJ s. (pop. și fam.) calabalîc, catrafuse (pl.), (reg.) tărăbuțe (pl.), tiliuțe (pl.), (Transilv.) hodrobele (pl.), (Mold.) pilotă, (Mold. și Transilv.) pojijie, (înv.) agărlîc, mahlă. (Și-a luat ~ele și a plecat.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bagagiu, bagagii, s. m. om isteț / descurcăreț

Intrare: bagagiu
bagagiu (acc. -gíu) substantiv masculin
substantiv masculin (M69)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bagagiu
  • bagagiul
  • bagagiu‑
plural
  • bagagii
  • bagagiii
genitiv-dativ singular
  • bagagiu
  • bagagiului
plural
  • bagagii
  • bagagiilor
vocativ singular
plural
Intrare: bagaj
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bagaj
  • bagajul
  • bagaju‑
plural
  • bagaje
  • bagajele
genitiv-dativ singular
  • bagaj
  • bagajului
plural
  • bagaje
  • bagajelor
vocativ singular
plural
bagagiu2 (acc. -gá-)
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bagaj bagagiu

  • 1. Totalitatea lucrurilor care se iau într-o călătorie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: calabalâc un exemplu
    exemple
    • Eu nu știu limanul spre care Pornesc cu bagajul acum. TOPÎRCEANU, S.A. 80.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A-și face bagajele = a se pregăti de plecare.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. Vagon de bagaje.
      surse: DLRLC
    • 1.3. expresie A da la bagaje = a preda la stațiile de cale ferată, cu formele cuvenite, cufere, lăzi etc. pentru a fi transportate în altă localitate.
      surse: DLRLC
    • 1.4. învechit Totalitatea lucrurilor care se luau într-o expediție militară.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • După un trup de lănceri... venea duiumul oastei: trăsuri, bagaje, pedestrași. NEGRUZZI, S. I 167.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat (Urmat de determinări) Cantitatea de cunoștințe de care dispune cineva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Un formidabil bagaj de argumente științifice. CARAGIALE, O. II 232.
      surse: DLRLC

etimologie: