Definiția cu ID-ul 710973:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

bagắu, -uri, s.n. – Tutun, tabac. În expr. a ține bagău = a mesteca tutun: „Amândoi moșii fumau cu pipa și țineau bagău” (Memoria 2004-bis: 1.283; Desești). „Fetele din satu meu / Dohănesc și țin bagău” (Memoria 2001: 102). ♦ Bagău (Bagoaie), poreclă în Dragomirești (D. Pop 1970). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu sensul de „scrum de tutun” (DRT). – Din magh. bagó „tutun de mestecat” (Cihac, DA cf. DER).