baftagiu sm [At: IORDAN, L. R. A. 158 / V: ~ang~ / Pl: ~ii / E: baftă + -(a)giu] (Fam) 1 Om cu noroc Si: băftos (1). 2 Om care umblă după câștiguri întâmplătoare, nemuncite.

baftagíu s.m. (fam.) 1 Om cu noroc. 2 Om care umblă după cîștiguri ușoare, nemuncite. • pl. -gii. și baftangíu s.m. /baftă + ~(a)giu.

baftangiu sm vz baftagiu

baftangíu s.m. v. baftagiu.