bacilar, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr bacillaire] 1 a Referitor la bacili. 2 a Ca bacilul. 3 a Cu bacili. 4 a Propriu bacililor. 5 a (D. boli) Cauzat de bacili. 6-7 smf, a (Înv) (Om) care este (atins de tuberculoză pulmonară și) (purtător al bacilului Koch).

bacilár, -ă adj. 1 (med.; despre boli) Care este produs de bacili. 2 (microbiol.) Care se referă la bacili, care are formă de bacil. • pl. -i, -e. /<fr. bacillaire.

*BACILAR adj, 1 Lung ca un bacil ¶ 2 Privitor la bacili ¶ 3 🩺 Atins de o boală provocată de bacili ¶ 4 În formă de bețișor [fr.].

BACILAR, -Ă, bacilari, -e, adj. Privitor la bacili, cu bacili; în formă de bacii. Spori bacilari. ♦ (Despre o boală, o tumoare etc.) Provocat de bacili. Tuberculoza este o boală bacilară.

BACILAR, -Ă, bacilari, -e, adj. Privitor la bacili, cu bacili; în formă de bacil. ♦ (Despre o boală) Provocat de bacili. – După fr. bacillaire.

BACILAR, -Ă adj. Referitor la bacili; cu (ca niște) bacili; (despre boli) cauzat de bacili. [Cf. fr. bacillaire].

BACILAR, -Ă adj. referitor la bacili; (despre boli) provocat de bacili. (< fr. bacillaire)

BACILAR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de bacili; propriu bacililor. 2) (despre boli) Care este provocat de bacili. /<fr. bacillaire

bacilar adj. m., pl. bacilari; f. bacilară, pl. bacilare

bacilar adj. m., pl. bacilari; f. bacilară, pl. bacilare

bacilar adj. m., pl. bacilari; f. sg. bacilară, pl. bacilare