17 definiții pentru bachelită

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BACHELI s. f. Rășină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu aldehidă formică, utilizată ca material electroizolant și la fabricarea unor obiecte de uz casnic sau industrial. – Din fr. bakélite.

bacheli sf [At: IOANOVICI, TEHN. 333 / V: bachelit sn / Pl: ~te / E: fr bakélite] Material izolator format prin condensarea fenolului cu formaldehida, folosit, mai ales, în electrotehnică.

bachelítă s.f. (chim.) Rășină fenolică sintetică, obținută prin condensarea fenolului cu aldehida formică, utilizată ca material electroizolant și pentru fabricarea unor obiecte de uz industrial sau casnic. • pl. -e. /<fr. bakélite; cf. nm. pr. Leo Hendrik Baekeland, chimist american de origine belgiană.

BACHELI s. f. Rășină sintetică obținută prin tratarea formolului cu fenol, utilizată ca materie plastică pentru confecționarea unor obiecte tehnice sau de uz casnic. – Din fr. bakélite.

BACHELI s. f. Rășină sintetică, de mare valoare tehnică, din care se fac piese izolatoare întrebuințate în electrotehnică și diverse obiecte de uz comun. Călimară de bachelită.

BACHELI s. f. Rășină sintetică din care se fabrică piese electrice izolatoare și diverse obiecte de uz comun. – Fr. bakélite.

BACHELI s.f. Material izolator compus dintr-o rășină sintetică, folosit mai ales în electrotehnică. [< fr. bakélite].

BACHELI s. f. rășină sintetică, al reacției de condensare dintre aldehida formică și fenoli, folosită la fabricarea unor piese electroizolante. (< fr. bakélite)

BACHELI f. Masă plastică obținută din rășină sintetică, utilizată la confecționarea obiectelor electrotehnice sau de uz casnic. [G.-D. bachelitei] /<fr. bakélite

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bacheli s. f., g.-d. art. bachelitei

bacheli s. f., g.-d. art. bachelitei

bacheli s. f., g.-d. art. bachelitei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BACHELI s. (CHIM.) bachelită A = rezol; bachelită B = rezitol; bachelită C = rezită.

BACHELI s. (CHIM.) 1. bachelită A = rezol. 2. bachelită C = rezită.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BACHELÍTĂ (< fr., germ.; {s} Baekeland) s. f. Rășină fenolică sintetică, obținută prin condensarea fenolului cu aldehida formică folosită ca material electroizolant și la fabricarea unor obiecte de uz industrial și casnic. A. a fost obținută în 1906 de chimistul belgian L. Baekeland. V. fenoplaste.

Intrare: bachelită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bacheli
  • bachelita
plural
genitiv-dativ singular
  • bachelite
  • bachelitei
plural
vocativ singular
plural
bachelit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bachelisubstantiv feminin

  • 1. Rășină sintetică obținută prin condensarea fenolului cu aldehidă formică, utilizată ca material electroizolant și la fabricarea unor obiecte de uz casnic sau industrial. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Călimară de bachelită. DLRLC
    • 1.1. Bachelită A = rezol. Sinonime
      sinonime: rezol
    • 1.2. Bachelită B = rezitol. Sinonime
      sinonime: rezitol
    • 1.3. Bachelită C = rezită. Sinonime
      sinonime: rezită
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.