2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

baccelit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: bacceli] (Fam; prt) 1-3 Baccelire (1-3).

baccelit2, ~ă [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bacceli] (Fam; prt) 1-2 sm, a (Bătrân) care este decăzut fizic. 3-4 sm, a (Bătrân) care are idei învechite. 5 a (Fig) Gras. 6 a Lăbărțat.

BACCELÍT, -Ă, bacceliți, -te, adj. (Fam.; despre oameni și despre obrazul lor) Îmbătrânit. ♦ Gras, lăbărțat. – V. bacceli.

BACCELÍT, -Ă, bacceliți, -te, adj. (Fam.; despre oameni și despre obrazul lor) Îmbătrânit. ◊ Gras, lăbărțat. – V. bacceli.

baccelí vr [At: DA ms / Pzi: ~lesc / E: baccea] (Fam; prt) 1-3 A deveni baccea (1-3).

BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni; adesea peiorativ) A îmbătrîni, a se vesteji, a se ramoli.

BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. A îmbătrâni; a se ramoli. – Din baccea.

baccelésc (mă) v. refl. (d. baccea) Fam. Iron. Devin baccea, mă ramolesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

baccelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. baccelésc, imperf. 3 sg. bacceleá; conj. prez. 3 sg. și pl. bacceleáscă


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

bacceli, baccelesc v. r. 1. a îmbătrâni, a se ramoli 2. a se îngrășa, a se lăți

Intrare: baccelit
baccelit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baccelit
  • baccelitul
  • baccelitu‑
  • bacceli
  • baccelita
plural
  • bacceliți
  • bacceliții
  • baccelite
  • baccelitele
genitiv-dativ singular
  • baccelit
  • baccelitului
  • baccelite
  • baccelitei
plural
  • bacceliți
  • bacceliților
  • baccelite
  • baccelitelor
vocativ singular
plural
Intrare: bacceli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bacceli
  • baccelire
  • baccelit
  • baccelitu‑
  • baccelind
  • baccelindu‑
singular plural
  • baccelește
  • bacceliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • baccelesc
(să)
  • baccelesc
  • bacceleam
  • baccelii
  • baccelisem
a II-a (tu)
  • baccelești
(să)
  • baccelești
  • bacceleai
  • bacceliși
  • bacceliseși
a III-a (el, ea)
  • baccelește
(să)
  • baccelească
  • baccelea
  • bacceli
  • baccelise
plural I (noi)
  • baccelim
(să)
  • baccelim
  • bacceleam
  • baccelirăm
  • bacceliserăm
  • baccelisem
a II-a (voi)
  • bacceliți
(să)
  • bacceliți
  • bacceleați
  • baccelirăți
  • bacceliserăți
  • bacceliseți
a III-a (ei, ele)
  • baccelesc
(să)
  • baccelească
  • bacceleau
  • bacceli
  • bacceliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

baccelit

etimologie:

  • vezi bacceli
    surse: DEX '98 DEX '09

bacceli

etimologie:

  • baccea
    surse: DEX '09 DEX '98