BACȘIȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată (de obicei peste plata cuvenită) pentru răsplătirea unui serviciu de natură personală; p. ext. răsplată în bani. Musafirii îi dădeau bacșișuri argatului. PAS, L. I 110. Vine unul cît un taur, cumpănindu-se la dreapta și la stînga, cu mînile în șolduri, și zice că cine-l trîntește are un bacșiș de o sută de franci. SADOVEANU, O. VII 329. Ți-am da un bacșiș bun să ne spui. încotro a apucat. CARAGIALE, O. III 41. ♦ Sumă de bani dată unui funcționar ca răsplată pentru un serviciu, ilegal. E înțeles cu jandarul, cu primarele, le dă bacșiș de nu ne aduc citațiile. DUMITRIU, B. F. 19. Conductorul ținea cu orice preț să ne arate că cine nu-i dă bacșiș nu merită prețioasa dumisale amabilitate. VLAHUȚĂ, O. A. 233.