BABOIU¹ sm. 🐟 1 = BIBAN ¶ 2 Peștișor mic: am prins numai doi baboi de pește (L.M.) [blg. baboj].

BABOIU² npr. m.: ceata lui ~, adunătură de oameni fără căpătîiu (ISP.).

baboiu m. orice pește mic, în special bibanul, pește sur (comparat cu o babă: cf. băbușcă). [Bulg. BABOI].

BABOI, baboi, s. m. (Iht.) 1. Denumire generică dată peștilor de apă dulce. 2. (Reg.) Biban. – Din bg. baboj.

baboi sm [At: DDRF / V: băb~ / Pl: ~ / E: bg бабой] (Iht) 1 Pește mic de orice specie. 2 (Reg; șîs) ~ ghebos Biban (Percufluviatilis). 3 (Reg; șîs ~ de nisip sau de glod) Guvid (Gobius).

băboi² sm vz baboi

băboi¹ sm [At: CREANGĂ, P. 97 / Pl: ~ / E: babă + -oi] 1-22 (Dep) Babă (1-6, 22) (greu de suportat) Si: baborniță (1-22).

babói s.m. 1 (iht.) Nume generic dat peștilor mici de apă dulce. 2 (iht.; reg.; și baboi ghebos) Biban (Percu fluviatilis). 3 (iht.; reg.; și baboi de nisip, baboi de glod) Guvid (Gobius). 4 (arg.) Șef de bandă. • pl. -oi. și (reg.) băbói s.m. /<bg. бабои.

băbói² s.m. v. baboi.

băbói¹ s.m. (deprec.) Aug. al lui babă. • pl. -oi. /babă + -oi.

BABOIAȘ sm. 🐟 dim. BABOIU¹.

BĂBOIU sm. familiar augm. BABĂ1: cum s-a depărtat băboiul de acolo (CRG.).

BABOI, baboi, s. m. (Iht.) 1. Pește mic de orice specie. 2. (Reg.) Biban – Din bg. baboj.

BABOI, baboi, s. m. Nume generic dat exemplarelor mici ale celor mai comuni pești de apă dulce: biban, guvid, babușcă, caras etc. Dimineața plecăm spre conac cu căruța cu peste baboi cît degetul. STANCU, 510.

BĂBOI s. m. (Depreciativ) Augmentativ al lui babă. Cum s-a depărtat băboiul de acolo, nenorocita drumeață a îngenuncheat lîngă patul soțului ei și a început a plînge cu amar. CREANGĂ, P. 97.

BABOI, baboi, s. m. Nume generic dat exemplarelor mici ale peștilor comuni de apă dulce. – Bg. baboj.

BĂBOI, băboi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui babă.

BABOI ~ m. 1) Pește dulcicol, de talie mică, având corpul de culoare cenușie-cafenie, cu cap mare și turtit. 2) Orice pește dulcicol mărunt. [Sil. ba-boi] /<bulg. baboj

babóĭ m., pl. tot așa (d. babă; bg. baboĭ și baban. Cp. cu bubuĭoc, biban, ghiban, ghiborț, ghigorț). – Dim. baboĭaș. – Ceata lui Baboĭ (Isp.), ceata unor răĭ, după numele căpitanuluĭlor numit așa.

băbóĭ, m. pl. tot așa (aug. d. babă). Iron. Babă uricĭoasă.

baboi (pește) s. m., pl. baboi, art. baboii

băboi (baborniță) s. m., pl. băboi, art. băboii

baboi (pește) s. m., pl. baboi, art. baboii

băboi (baborniță) s. m., pl. băboi, art. băboii

baboi (zool.) s. m., pl. baboi, art. baboii

băboi (baborniță) s. m., pl. băboi, art. băboii

BABOI s. v. biban.

BABOI s. 1. v. biban. 2. (IHT.) babușcă, fâță, (Olt.) juvete. (Peștele mărunt de apă dulce se numește ~.)

baboi s. v. BIBAN.

BABOI s. (IHT.) babușcă, fîță, (Olt.) juvete. (Peștele mărunt se numește ~.)

baboi (baboi), s. m. – 1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. Pește mic, plevușcă. Bg. baboi (DAR). – Puțin probabilă ipoteza lui Cihac, II, 477, care se gîndește la mag. báb „larvă”.

baboi, baboi s. m. copil de țigan