bașóldină sf [At: TDRG / Pl: ~ni / A și: -șo- / E: ns cf bașordină] (Reg) 1-2 Bașordină (1-2).

bașoldínă f., pl. e (cp. cu rus. lóšadi, cal, lošadinyĭ, de cal). Est. Iron. Femeĭe grasă. Bașoaldă. – Și bașordină; în Olt. pașortină. V. balcîză, halotcă, lostopană, malercă, mărhaĭe.

pașoldie^[1] sf vz bașoldină

bașoldínă (bașoldíne), s. f. – Femeie grăsană, umflată. – Var. bașo(a)ld(in)ă, bașerdină, bașoldie, beșoandră. Origine obscură. Este cuvînt expresiv, modificat în mod capricios prin false analogii, și bazat pe un prim element ușor de distins: vb. a băși (Tiktin, DAR); țig. bašav „a cînta la un instrument” (Graur 126), cu semantism greu de înțeles; sau mai probabil țig. beš „așază-te”. Rezultatul pare a fi fost apropiat, prin etimologie populară, de șoldie „cu șolduri mari, lată în șolduri”, de la șold, cf. și șoldină; ar putea fi prin urmare o formație, sau cel puțin o interpretare glumeață, ca în baș-calic, baș-rachiu, baș-răzeș, și ar însemna „toată numai carne”, sau „umflată ca o șuncă”. În beșoandră este evidentă contaminarea cu băși și beșniță. Scriban preferă să plece de la rus. lošadĭnyĭ „căluț”.^[1]

bașoldină, bașoldine s. f. 1. femeie neglijentă, grasă și greoaie 2. femeie destrăbălată, ușuratică 3. femeie de moravuri ușoare; prostituată