BAȘCA adv., prep. (Pop. și fam.) 1. Adv. Despărțit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. Prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. bașka.

bașca [At: (a. 1715) DOC., ap. HEM 2669 / V: bașcă¹, bașca, bașcă / A și: (înv) bașca / E: tc basca] 1 av (Îlav) De(-a-) ~ Îndeosebi. 2 av (Îal) De o parte. 3 av Deosebit. 4 av Despărțit¹. 5 av (Pex) Singur. 6 av Răzleț. 7 av Altfel. 8 pp (În) afară de...

báșca adv., prep. (pop., fam.) 1 adv. Despărțit; deosebit; separat. 2 adv. Expr. Una spunem, bașca ne-nțelegem = altfel, în chip deosebit. Una vorbim și bașca ne-nțelegem (CAR.). 3 prep. În afară de..., nepunînd la socoteală... La curte tot am ajuns ca o sută cincizeci de rumâni, bașca muierile, bașca plozii (STANCU). • /<tc. bașka.

BAȘCA adv. 1 Deosebit, afară de: pensia e ~. o am după legea a veche, e dreptul meu (CAR.); proverb: una vorbim și ~ ne înțelegem, se zice cînd doi oameni vorbesc și nu ajung să se înțeleagă, cînd fie-care înțelege într’altfel ¶ 2 De ~, de-a ~, loc. adv. Deosebit [tc. baška].

BAȘCA, adv., prep. (Pop. și fam.) 1. Adv. Despărțit, deosebit, separat; în chip deosebit, în alt mod. 2. Prep. (În) afară de..., exceptând, nepunând la socoteală... – Din tc. bașka.

BAȘCA¹ adv. 1. (Uneori precedat de prep. «de»; adesea adjectival) Despărțit, deosebit, separat. Vezi bine: pensia e bașca, o am după legea a veche. CARAGIALE, O. I 93. Stăpînu-tîu, ca stăpînu-tău; ce ț-a face el, asta-i deosebit de bașca. CREANGĂ, P. 266. 2. (În corelație cu «una») În chip deosebit, altfel. Asta-i! Una vorbim și bașca ne-nțelegem. CARAGIALE, O.I 45.

BAȘCA² prep. (În) afară de..., fără a se socoti..., nepunînd la socoteală... La curte tot am ajuns ca o sută cincizeci de rumîni, bașca muierile, bașca plozii. STANCU, D. 145. Și boierul nostru tot o pereche dă... – Păi, pe mine mă pui cu el? El cîte vite are? Cîte căruțe? Bașca toate alelalte. PAS, L. I 287.

BAȘCA² prep. (În) afară de..., nepunînd la socoteală... La curte tot am ajuns ca o sută cincizeci de rumîni, bașca muierile (STANCU). – Tc. bașka.

BAȘCA¹ adv. 1. Despărțit, deosebit, separat. Pensia e bașca, o am după legea a veche (CARAGIALE). 2. În chip deosebit; altfel. Una vorbim și bașca ne înțelegem (CARAGIALE). – Tc. bașka.

bașca adv. 1. afară de: bașca ce ți-am dat; 2. deosebit: una vorbim, bașca ne înțelegem. [Vechiu-rom. bașcà = turc. BAȘKÀ].

báșca și bașcá prep. (turc. bašká, separat, altfel. V. bălcăluĭesc). Pop. Afară de, plus: bașca via saŭ bașca de vie. Adv. Altfel: una vorbim, bașca ne’nțelegem. V. bez.

BAȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație; redută. [Var.: baștă s. f.] – Din pol. baszta.

bașcă¹ sn vz bașca

bașcă² sf vz baștă

baștă sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 216/35 / V: (înv) ~te, ~șcă² (pl: baște, băști), ~tie (pl: ~tii, băștii) / Pl: ~te, băști / E: pn baszta, mg básțya] 1 (Înv) Bastion. 2 Tranșee. 3 (Pex; îf bașcă) Beci. 4 (Pex; îaf) Temniță. 5 (Îaf) Lădiță de lemn. corectat(ă)

baște sf vz baștă

baștie sf vz baștă

bășca² av vz bașca²

bășca¹ sn vz bașca¹

báșcă s.f. 1 (milit.; în trecut) Încăpere secretă amenajată în locuințe între două niveluri sau într-un turn de apărare. 2 (milit.; înv.) Bastion. 3 (înv., reg.) Beci. 4 (arg.) Închisoare. • pl. băști. și báștă s.f. /<pol. baszta.

báștă s.f. v. bașcă.

†BAȘCĂ, ‡BAȘTĂ (pl. -băști) sf. 🎖️ ‡Lucrare de fortificațiune făcută pe lîngă șanțurile unei tabere, din pămînt sau de zid, în formă de turn și de unde se trăgea cu tunurile: făcuse Leșii în cele trei zile o tabie, adică o baștă den afară de șanțuri (M.-COST.) ¶ 2 💒 Pivnița boltită: intrară în bașca rotundă cu păreții și pardoseala de piatră (ODOB.) [refăcut din pl. băști, sg. baște 👉 BAȘTE].

‡BAȘTĂ 👉 BAȘCĂ.

†BAȘTIE, BAȘTE sf. 🎖️ – BAȘCĂ1: soldații făcură băștii (BĂLC.); cetățuie cu baște și boiniță, din a căriia pietre și lespezi mari locuitorii... au zidit prăvălii (STAM.).

❍BĂȘCA adv. Băn. = BAȘCA.

BAȘCĂ, băști, s. f. 1. (Înv. și reg.) Beci. 2. (Înv.) Ridicătură de pământ întărită care proteja o fortificație în afara zidurilor ei; redută. [Var.: baștă s. f.] – Din pol. baszta.

BAȘCĂ, băști, s. f. Încăpere subterană boltită; beci, subsol. Un individ a fost vîrît de un sfert de ceas în bașca primăriei. SADOVEANU, P. S. 62. Toate aceste încăperi, precum și deosebitele băști sau cămări boltite... răspundeau toate în horă. ODOBESCU, S. I 128.

BAȘCĂ, băști, s. f. (Înv. și reg.) Beci, subsol. – Pol. baszta.

BAȘTĂ, baște, s. f. (Înv. și reg.) Masiv de pămînt; tranșee, redută. – Din pol. baszta.

bașcă f. 1. odinioară, bastion: în noaptea aceea soldații făcură băști BĂLC.; 2. boltă, cămară boltită: intrarea în bașca rotundă OD. [Vechiu-rom. baștă = ung. BÁSTYA (din it. bastia)].

báșcă f. pl. băștĭ (din băștĭ, pl. luĭ baștă, după bumașcă, -ăștĭ). Est. Subsol de casă.

báștă și băște f., pl. băștĭ (pol. baszta, ung. bástya, germ. bastei, d. it. bastia. V. bașcă). Vechĭ. Bastion.

bașca¹ (fam.) adv. (Una vorbim și ~ ne-nțelegem.)

bașca² (fam.) prep. (Are leafă mare, ~ sporurile.)

bașca (fam.) adv., prep.

bașca adv., prep.

!baștă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

bașcă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

bașcă s. f., g.-d. art. băștii; pl. băști

BAȘCA adv. v. aparte, deosebit, separat.

bașca adv. v. APARTE. DEOSEBIT. SEPARAT.

BAȘCĂ s. v. beci, pivniță.

bașcă s. v. BECI. PIVNIȚĂ.

bașca adv. – În afară de, exceptînd. – Megl. bașcă. Tc. bașka (Roesler 590; Șeineanu, II, 40; Lokotsch 263); cf. alb. baškë „împreună”, bg. baška „separat”. -Der. bășcălui, bășcăși, bășcui, vb. (a despărți, a da la o parte).