Definiția cu ID-ul 536178:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BĂTĂTÓR1, bătătoare, s. n. 1. Băț (sau împletitură în formă de palmă) cu care se bat covoare, perne etc. pentru a le curăța de praf. 2. Băț subțire, la un capăt cu o rotiță de lemn cu găurele, cu care se bate laptele prins sau smîntîna în putinei, ca să se aleagă untul. 3. Parte a meliței pe care se așază, transversal, inul sau cînepa, spre a fi melițate. 4. Unealtă de grădinărie folosită pentru apăsarea pămîntului după semănat, alcătuită dintr-o scîndură mică dreptunghiulară, prevăzută cu un mîner perpendicular pe ea. – Lat. batt(u)atorium.