Definiția cu ID-ul 899349:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÎ́HLĂ s. f. (Mold.) Apă bîhlită, stătută. ♦ Fig. Mîhnire (adîncă). S-a cufundat în muțenie ca într-o apă neagră, de unde n-avea să mai răzbată nimic. Doar bîhlă și încruntare. POPA, V. 11.